11 definiții pentru harem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

harem sn [At: (a. 1715) IST., ap. TDRG / Pl: ~uri / E: tc harem] 1 Totalitate a cadânelor unui mahomedan poligam. 2 Parte a casei rezervată cadânelor. 3 (Iuz; în epoca fanariotă) Parte a palatului domnesc rezervată doamnei și suitei acesteia Si: iatac. 4 (Iuz) Doamna și domnițele împreună cu slujitorii lor de la curtea domnească.

HARÉM, haremuri, s. n. Totalitatea cadânelor unui mahomedan poligam. ♦ Parte a casei rezervată cadânelor. – Din tc. harem.

HARÉM, haremuri, s. n. Totalitatea cadânelor unui mahomedan poligam. ♦ Parte a casei rezervată cadânelor. – Din tc. harem.

HARÉM, haremuri, s. n. Totalitatea cadînelor unui mahomedan poligam. V. serai. Unde Bîcul Se răstea, Haremul Se speria, Cadînimea ( = cadînele) Leșina. TEODORESCU, P. P. 607. ♦ Parte a casei în care locuiesc aceste cadîne. Se vede că te ține baba de-aproape... închisă ca într-un harem. ALECSANDRI, T. I 203. Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadîne, în harem. RUSSO, O. 36. (Glumeț, la păsări) Cîte un cocoș pintenat, suit pe roata cîrmei, cu ochii la harem, trîmbițează bătînd falnic din aripi și salută în fiecare zi răsăritul soarelui la orizontul mării. BART, E. 331.

HARÉM n. (la musulmanii poligami) 1) Totalitate a soțiilor unui bărbat. 2) Parte a casei rezervată soțiilor. /<turc. harem

harem n. 1. apartament rezervat femeilor muzulmane: te ține baba de aproape..., închisă ca într’un harem AL.; 2. totalul femeilor unui muzulman: unde Băcul se răstia, haremul se speria POP.; 3. od. apartamentul rezervat Doamnei și femeilor Curții: fustașii și vornicul de harem. [Turc. HAREM, lit. loc interzis sau sacru].

harém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] harem, loc sfînt. Apartamentu femeilor musulmane. Totalu femeilor unuĭ musulman. La Românĭ, odinioară, apartamentu doamneĭ (V. selamlîc). Familia și slugile domnuluĭ saŭ boĭerilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

harém s. n., pl. harémuri

harém s. n., pl. harémuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HARÉM s. serai. (~ turcesc.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

harém (harémuri), s. n. – Totalitatea cadînelor unui mahomedan poligam. – Mr. hareme. Tc. harem (Roesler 606; Șeineanu, II, 210; Lokotsch 819; Ronzevalle 81), cf. ngr. χαρέμι, alb., bg., sb. harem.

Intrare: harem
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harem
  • haremul
  • haremu‑
plural
  • haremuri
  • haremurile
genitiv-dativ singular
  • harem
  • haremului
plural
  • haremuri
  • haremurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

harem

  • 1. Totalitatea cadânelor unui mahomedan poligam.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Unde Bîcul Se răstea, Haremul Se speria, Cadînimea ( = cadânele) Leșina. TEODORESCU, P. P. 607.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Parte a casei rezervată cadânelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: serai 3 exemple
      exemple
      • Se vede că te ține baba de-aproape... închisă ca într-un harem. ALECSANDRI, T. I 203.
        surse: DLRLC
      • Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadîne, în harem. RUSSO, O. 36.
        surse: DLRLC
      • glumeț (La păsări) Cîte un cocoș pintenat, suit pe roata cîrmei, cu ochii la harem, trîmbițează bătînd falnic din aripi și salută în fiecare zi răsăritul soarelui la orizontul mării. BART, E. 331.
        surse: DLRLC

etimologie: