HARD, harduri, s. n. Hardware. – Abr. din hard[ware].

hard sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: eg hardware] 1-2 Hardware (1-2).

HARD subst. (Fam.) Hardware. – Prescurtat din hard[ware].

HARD s. n. (fam.) hardware. (< hard/ware/)

hard adj. (americanism) Puternic ◊ „Se pare că este un porno-hard, adică «fără perdea», de aceea este un film interzis spectatorilor sub, doar, 16 ani.” R.l. 1 X 93 p. 2; v. și disco

HARD ROCK, (2) hard rock-uri, s. n. 1. Stil în muzica ușoară și de jazz cu sonorități puternice, obsedante. 2. Cântec în stil hard rock (1). – Din engl. hard rock.

HARDDISK, harddiskuri,^[1] s. n. Dispozitiv care conține unul sau mai multe discuri rigide (acoperite cu un material care permite înregistrarea magnetică a datelor), capuri de citire sau scriere și un motor de antrenare a discurilor, aflate într-o carcasă de protecție, și care este folosit la stocarea în cantitate mare a datelor dintr-un calculator; hard. – Din engl. hard-disk.

HARD ROCK, (2) hard rock-uri, s. n. 1. Stil în muzica ușoară și de jaz cu sonorități puternice, obsedante. 2. Cântec în stil hard rock (1). – Din engl. hard rock.

HARD-DISK s. n. disc magnetic, de mare capacitate, pentru stocarea datelor la computere. (< engl. hard-disk)

HARD-ROCK ROC/ s. n. 1. stil în muzica rock, bogat în intensități sonore puternice, obsedante. 2. cântec în stilul hard rock (1). (< engl. hard-rock)

hard-core adj. (americanism) Puternic ◊ „Chiar și RAP-ul are mai multe curente, tendințe – unul revendicativ și dur (hard-core), și genul în care partea muzicală este preponderentă, chiar improvizația muzicală (jazz-RAP).” R.l. 23 II 93 p. 2 [pron. hard co] (din engl., it. hard-core; BD 1970, PN, DPN 1975)

hard-disk s. n. (americanism) Disc magnetic inamovibil, de mare capacitate, folosit pentru stocarea datelor la computere ◊ „Vând hard-disk 20 M.” R.l. 29 X 91 p. 7; v. și Ev.z. 18 I 97 p. 3 (din engl., it. hard-disk; PN 1987)

hard-rock (and roll) sint. s. (muz.; anglicism) Rock cu un grad mai înalt de elaborare și cu o mai mare stridență decât rock and roll-ul ◊ „Iar piesele vor fi, cum spuneam, ceva mai grele, mai hard-rock and roll cu influențe din soul. Ca și în cele două melodii amintite, vocile [...] vor fi mai aspre, dar ca o principală caracteristică va rămâne melodicitatea.” Cont. 26 IV 74 p. 6. ◊ „A nu se confunda hard-rock cu așa-numitul curent punk!” Săpt. 6 I 78 p. 7. ◊ „H., P. și S. sunt bine mersi și-au dat-o rău pe hard-rock.” Săpt. 8 XII 78 p. 7; v. și Pr.R.TV 29 XI 78 p. 9 (din engl. hard-rock; BD 1968; DEX-S)

porno-hard sint. s. 1993 (americanism) v. hard

hard s. n., pl. harduri

*hard (angl.) s. n., pl. harduri

hard rock (engl.) [ck pron. k] s. n., art. hard rockul (desp. ro-ckul)

!hard-disk (engl.) s. n., pl. hard-diskuri

hard disk (angl.) s. n., pl. hard diskuri

*hard rock (angl.) s. n., art. hard rockul

HARD BOP [ha:d bap] (cuv. engl.) s. n. Stil al jazului modern, apărut modern, apărut prin 1955, ca o formulă de compromis între inovațiile be bop-ului și ale stilului cool (prea intelectualizat). Îmbogățește formulele armonice și orchestrale ale be bop-ului, reabilitând totodată trăsăturile primordiale de hot și swing ale jazului. Reprezintă forma cea mai vie și mai dinamică a jazului modern.

HARD COPY [ha:d kopi] (cuv. engl.) s. n. V. disc, ~ fix.

HARD PAN [há:d pæn] (cuv. engl.) s. n. Strat de pământ compact, impermeabil, format la fundul brazdei ca urmare a tasării acesteia de brăzdarul plugului, ce împiedică pătrunderea rădăcinii plantelor în adâncime.

HARD ROCK [ha:d rok] (cuv. engl.) s. n. Muzică rock dezvoltată în perioada 1965-1975, cu o „bătaie” accentuată, hiperamplificată, evitând tipurile de melodii lente, armonioase și cu o puternică dependență de efectele electronice.