HARD, harduri, s. n. Hardware. – Abr. din hard[ware].

hard sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: eg hardware] 1-2 Hardware (1-2).

HARD subst. (Fam.) Hardware. – Prescurtat din hard[ware].

HARD s. n. (fam.) hardware. (< hard/ware/)

hard adj. (americanism) Puternic ◊ „Se pare că este un porno-hard, adică «fără perdea», de aceea este un film interzis spectatorilor sub, doar, 16 ani.” R.l. 1 X 93 p. 2; v. și disco

hard-core adj. (americanism) Puternic ◊ „Chiar și RAP-ul are mai multe curente, tendințe – unul revendicativ și dur (hard-core), și genul în care partea muzicală este preponderentă, chiar improvizația muzicală (jazz-RAP).” R.l. 23 II 93 p. 2 [pron. hard co] (din engl., it. hard-core; BD 1970, PN, DPN 1975)

porno-hard sint. s. 1993 (americanism) v. hard

hard s. n., pl. harduri

*hard (angl.) s. n., pl. harduri

HARD BOP [ha:d bap] (cuv. engl.) s. n. Stil al jazului modern, apărut modern, apărut prin 1955, ca o formulă de compromis între inovațiile be bop-ului și ale stilului cool (prea intelectualizat). Îmbogățește formulele armonice și orchestrale ale be bop-ului, reabilitând totodată trăsăturile primordiale de hot și swing ale jazului. Reprezintă forma cea mai vie și mai dinamică a jazului modern.

HARD COPY [ha:d kopi] (cuv. engl.) s. n. V. disc, ~ fix.

HARD PAN [há:d pæn] (cuv. engl.) s. n. Strat de pământ compact, impermeabil, format la fundul brazdei ca urmare a tasării acesteia de brăzdarul plugului, ce împiedică pătrunderea rădăcinii plantelor în adâncime.