13 definiții pentru haotic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAÓTIC, -Ă, haotici, -ce, adj. 1. De haos, care amintește haosul. 2. Fig. Extrem de confuz, de dezorganizat etc. – Din fr. chaotique.

HAÓTIC, -Ă, haotici, -ce, adj. 1. De haos, care amintește haosul. 2. Fig. Extrem de confuz, de dezorganizat etc. – Din fr. chaotique.

haotic, ~ă a [At: IORGA, L. II, 232 / P: ha-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chaotique] 1 Confuz. 2 Dezordonat. 3 Care sugerează nemărginirea haosului (1). 4 (Fig) Puternic. 5 (Fig) Zgomotos. 6 (Fig) Impunător.

HAÓTIC, -Ă, haotici, -e, adj. 1. De haos (1), care amintește haosul. Mai sînt, de asemeni, prăpăstiile. Acele goluri cumplite între munți, adînci, spăimîntătoare, haotice funduri de lume. BOGZA, C. O. 20. Cuvîntul «sălbatic» recheamă în minte aspectul haotic al munților, formele apocaliptice ale Ceahlăului și ceea ce are el inaccesibil și inospitalier. IBRĂILEANU, S. 139. 2. Dezordonat, în neorînduială, confuz. Burghezia a dat orașelor din țara noastră caracteristica tuturor orașelor din țările capitaliste: o aglomerație haotică de clădiri inestetice, lipsite de o concepție arhitectonică proprie și de sistematizare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382. Se auzi o larmă haotică afară, strigăte puternice și unii slujitori năvăliră înăuntru. CAMIL PETRESCU, O. I 529.

HAÓTIC, -Ă adj. 1. De haos, ca un haos. 2. Confuz, dezordonat. [Pron. ha-o-. / cf. fr. chaotique].

HAÓTIC, -Ă adj. 1. (ca) de haos. 2. confuz, dezordonat. ◊ neorganizat. (< fr. chaotique)

HAÓTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de haos; propriu haosului. 2) fig. Care se caracterizează printr-o dezordine completă; asemănător haosului; lipsit de logică; dezordonat; dezorganizat. Discuție ~că. /<fr. chaotique

*haótic, -ă adj. (d. haos). Ca un haos: oraș haotic. Foarte confuz: operă haotică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

haótic adj. m., pl. haótici; f. haótică, pl. haótice

haótic adj. m., pl. haótici; f. sg. haótică, pl. haótice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAÓTIC adj. 1. v. confuz. 2. v. dezordonat.

HAOTIC adj. 1. confuz, difuz, echivoc, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. dezordonat. (Mișcări ~.)

Intrare: haotic
haotic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haotic
  • haoticul
  • haoticu‑
  • haotică
  • haotica
plural
  • haotici
  • haoticii
  • haotice
  • haoticele
genitiv-dativ singular
  • haotic
  • haoticului
  • haotice
  • haoticei
plural
  • haotici
  • haoticilor
  • haotice
  • haoticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haotic

  • 1. De haos, care amintește haosul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mai sînt, de asemeni, prăpăstiile. Acele goluri cumplite între munți, adînci, spăimîntătoare, haotice funduri de lume. BOGZA, C. O. 20.
      surse: DLRLC
    • Cuvîntul «sălbatic» recheamă în minte aspectul haotic al munților, formele apocaliptice ale Ceahlăului și ceea ce are el inaccesibil și inospitalier. IBRĂILEANU, S. 139.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Extrem de confuz, de dezorganizat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: confuz dezordonat neorganizat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Burghezia a dat orașelor din țara noastră caracteristica tuturor orașelor din țările capitaliste: o aglomerație haotică de clădiri inestetice, lipsite de o concepție arhitectonică proprie și de sistematizare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2382.
      surse: DLRLC
    • Se auzi o larmă haotică afară, strigăte puternice și unii slujitori năvăliră înăuntru. CAMIL PETRESCU, O. I 529.
      surse: DLRLC

etimologie: