14 definiții pentru hanger (pl. -e) hamger (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hanger sn [At: MOXA, 390/17 / V: an~, hamg~, (înv) ~ear / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: tc hanger] (Înv) 1 Pumnal încovoiat care se purta la brâu. 2 Cuțit mare.

HANGÉR, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat. [Pl. și: hangeruri.Var.: hamgér s. n.] – Din tc. hancer.

HANGÉR, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat. [Pl. și: hangeruriVar.: hamger s.n.] – Din tc. hancer.

HANGÉR, hangere, s. n. Pumnal mare, încovoiat, care se purta mai demult la brîu. Vietățile apelor săgetau ca niște nuielușe, ca niște hangere. CAMILAR, T. 155. Hangerul cel semănat cu brilianturi. FILIMON, C. 149. Cincizeci de ieniceri, Groși la cap, cărunți la peri, Cu hangere Ascuțite, Cu pistoale Ruginite. TEODORESCU, P. P. 550. – Pl. și: hangeruri (ISPIRESCU, M. V. 22, BĂLCESCU, O. II 265). – Variantă: hamgér (SADOVEANU, F. J. 748, ALECSANDRI, P. A. 46, NEGRUZZI, S. I 120) s. n.

HANGÉR ~e n. Pumnal mare cu lama încovoiată. /<turc. hancer

hanger n. pumnal încovoiat ce Turcii poartă la brâu: cu hanger bogat la sân POP. [Turc. HANDJER].

hangér n., pl. e (turc. [d. pers.] hanğer, hančer, hanğar, de unde și ngr. handzárĭ, sîrb. bg. hanğar, pol. handziar, ung. handsár, sp. pg. [d. ar.] alfanje, sabie curbă. Cp. cu rus. kinžal, pumnal). Vechĭ. Pumnal curb întrebuințat de Turcĭ ș. a. – Și hangear, pl. ere, și hamger (Mold.). Și anger.

HAMGÉR s. n. v. hanger.

HAMGÉR s. n. V. hanger.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hangér (pumnal) s. n., pl. hangére

hangér s. n., pl. hangére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HANGÉR s. (înv. și reg.) șiș.

HANGER s. (înv. și reg.) șiș.

Intrare: hanger (pl. -e)
hanger1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hanger
  • hangerul
  • hangeru‑
plural
  • hangere
  • hangerele
genitiv-dativ singular
  • hanger
  • hangerului
plural
  • hangere
  • hangerelor
vocativ singular
plural
hamger1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamger
  • hamgerul
  • hamgeru‑
plural
  • hamgere
  • hamgerele
genitiv-dativ singular
  • hamger
  • hamgerului
plural
  • hamgere
  • hamgerelor
vocativ singular
plural
hamger2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamger
  • hamgerul
  • hamgeru‑
plural
  • hamgeruri
  • hamgerurile
genitiv-dativ singular
  • hamger
  • hamgerului
plural
  • hamgeruri
  • hamgerurilor
vocativ singular
plural
hanger2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hanger
  • hangerul
  • hangeru‑
plural
  • hangeruri
  • hangerurile
genitiv-dativ singular
  • hanger
  • hangerului
plural
  • hangeruri
  • hangerurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hanger hamger (2)

  • 1. Pumnal mare, încovoiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șiș 3 exemple
    exemple
    • Vietățile apelor săgetau ca niște nuielușe, ca niște hangere. CAMILAR, T. 155.
      surse: DLRLC
    • Hangerul cel semănat cu brilianturi. FILIMON, C. 149.
      surse: DLRLC
    • Cincizeci de ieniceri, Groși la cap, cărunți la peri, Cu hangere Ascuțite, Cu pistoale Ruginite. TEODORESCU, P. P. 550.
      surse: DLRLC

etimologie: