3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

handra av [At: ȘEZ. II, 229 / E: nct] (Reg) Fără scop Si: degeaba.

handră sf [At: I. CR. III, 377 / Pl: ~re / E: nct] 1 (D. o haină) Zdreanță. 2 (Îe) A lua (o haină) la ~ A lua (o haină) mereu la purtare. 3 (Îae) A rupe (o haină). 4 (Reg; d. o casă) Hardughie. 5 (Bot; reg) Iarbă care crește prin grâu, sufocându-l. 6 (Îe) A se lua în ~ A se întovărăși cu alții pentru a face rele.

hándră f., pl. e (aceĭașĭ răd. cu handralăŭ). Mold. Tovărășie la haĭmanalîc. A te lua în handră cu cineva, a te înhăndra, a te înhăĭta (rev. I. Crg. 377). Adv. A umbla handra, a umbla haĭmana.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hándră, hándre, s.f. (reg., înv.) 1. zdreanță. 2. iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HANDRĂ, cf. ung. handra „zdreanță”. 1. – (Viciu 34); Handrea fam. ard. Cluj (Rev. Intern. d’Onomastique X p. 286); – t.(AO XVIII 133); Hăndr/escul, I., mold.(Sd VI 80); -ești s., 1490 (C Ștef; Glos); Hîndrești s. com. Oțeleni, -Iași. 2. Hondra b., 1670 (AO VIII 296) Handrea = Hondrea (AO XVIII 133). 3. Hondru, C. (Bîr IV). 4. Hondor (Hur). Cf. Hantrea fam. (Scurtești-Bz).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

handră, handre s. f. (peior.) prostituată.

Intrare: handra
handra adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • handra
Intrare: Handră
Handră nume propriu
nume propriu (I3)
  • Handră
Intrare: handră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handră
  • handra
plural
  • handre
  • handrele
genitiv-dativ singular
  • handre
  • handrei
plural
  • handre
  • handrelor
vocativ singular
plural