handră sf [At: I. CR. III, 377 / Pl: ~re / E: nct] 1 (D. o haină) Zdreanță. 2 (Îe) A lua (o haină) la ~ A lua (o haină) mereu la purtare. 3 (Îae) A rupe (o haină). 4 (Reg; d. o casă) Hardughie. 5 (Bot; reg) Iarbă care crește prin grâu, sufocându-l. 6 (Îe) A se lua în ~ A se întovărăși cu alții pentru a face rele.

hándră f., pl. e (aceĭașĭ răd. cu handralăŭ). Mold. Tovărășie la haĭmanalîc. A te lua în handră cu cineva, a te înhăndra, a te înhăĭta (rev. I. Crg. 377). Adv. A umbla handra, a umbla haĭmana.

handră, handre, s.f. (reg., înv.) 1. zdreanță. 2. iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l.

handră, handre s. f. (peior.) prostituată.