HANDRĂ, cf. ung. handra „zdreanță”. 1. – (Viciu 34); Handrea fam. ard. Cluj (Rev. Intern. d’Onomastique X p. 286); – t.(AO XVIII 133); Hăndr/escul, I., mold.(Sd VI 80); -ești s., 1490 (C Ștef; Glos); Hîndrești s. com. Oțeleni, -Iași. 2. Hondra b., 1670 (AO VIII 296) Handrea = Hondrea (AO XVIII 133). 3. Hondru, C. (Bîr IV). 4. Hondor (Hur). Cf. Hantrea fam. (Scurtești-Bz).