handicapat¹ sn [At: MDA ms / Pl: (rar) -uri / E: handicapa] 1 Handicapare (1). 2 (Fig) Stânjenire. 3 (Fig) Inferioritate. 4 (Fig) Îngreunare.

handicapat², ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 499 / Pl: ~ați, ~e / E: handicapa] 1-2 a (Înv) îngreunat sau ușurat printr-un handicap (3). 3 a (Fig) Stânjenit. 4 a (Fig) Pus în inferioritate. 5-6 smf, a (Persoană) care are o infirmitate. 7-8 smf, a (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă).

HANDICAPÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiențe senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică). 3. (sportiv, echipă) dezavantajat într-o întrecere. (< fr. handicapé)

handicapát s. m. ♦ 1. Infirm, invalid ◊ „Ziua handicapaților” Emisiune TV 3 XII 93. ♦ 2. (arg. tinerilor; peior.) Om neputincios, nedescurcăreț și cam sărac cu duhul ◊ „Ce-ai găsit la handicapatu’ ăla de nu te mai desparți de el?” (din it. handicappato; cf. fr. handicapé; DMC 1966, DPN 1973; DEX-S)

HANDICAPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizică și psihică). 2) Care se află în dezavantaj într-o întrecere sportivă. /v. a handicapa

handicapa vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 108, 2/5 / Pzi: ~pez / E: handicap] 1 A nu da, într-o întrecere, aceleași șanse tuturor candidaților. 2 (Fig) A stânjeni. 3 (Fig) A pune într-o stare de inferioritate. 4 (Fig) A îngreuna.

HANDICAPÁ, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea (prin calitățile pe care le posedă) sau a-și crea (prin mijloace nepermise) un avantaj asupra unui adversar într-o competiție sportivă; a dezavantaja. A fost handicapat de un adversar mai bine antrenat. 2. Fig. A stînjeni activitatea cuiva, a îngreuia munca cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. Procesul său de creație a fost handicapat de insuficienta pregătire ideologică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5.

HANDICAPÁ vb. I. tr. 1. A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere. 2. (Fig.) A pune în inferioritate (pe cineva); a stânjeni. [Cf. fr. handicaper].

HANDICAPÁ vb. tr. 1. a avea sau a-și crea un avantaj asupra adversarului într-o competiție. 2. a pune pe cineva în inferioritate. (< fr. handicaper)

A HANDICAPÁ ~éz 1. tranz. (echipă, concurenți, adversari) A pune într-o stare de handicap; a dezavantaja. 2. intranz. A crea un handicap pentru adversar. /<fr. handicaper

*handicapát adj. m., s. m., pl. handicapáți; adj. f., s. f. handicapátă, pl. handicapáte

handicapát adj. m., pl. handicapáți; f. sg. handicapátă, pl. handicapáte

handicapát s. m., pl. handicapáți

handicapá (a ~) vb., ind. prez. 3 handicapeáză

handicapá vb., ind. prez. 1 sg. handicapéz, 3 sg. și pl. handicapeáză

HANDICAPÁ vb. v. defavoriza, dezavantaja.

handicapa vb. v. DEFAVORIZA. DEZAVANTAJA.

handicapat, -ă, handicapați, -te s. m., s. f. (peior.) persoană dezagreabilă / antipatică / enervantă.