4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

handicapat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) -uri / E: handicapa] 1 Handicapare (1). 2 (Fig) Stânjenire. 3 (Fig) Inferioritate. 4 (Fig) Îngreunare.

handicapat2, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 499 / Pl: ~ați, ~e / E: handicapa] 1-2 a (Înv) îngreunat sau ușurat printr-un handicap (3). 3 a (Fig) Stânjenit. 4 a (Fig) Pus în inferioritate. 5-6 smf, a (Persoană) care are o infirmitate. 7-8 smf, a (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă).

HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

HANDICAPÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiențe senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică). 3. (sportiv, echipă) dezavantajat într-o întrecere. (< fr. handicapé)

handicapát s. m.1. Infirm, invalid ◊ „Ziua handicapaților” Emisiune TV 3 XII 93. ♦ 2. (arg. tinerilor; peior.) Om neputincios, nedescurcăreț și cam sărac cu duhul ◊ „Ce-ai găsit la handicapatu’ ăla de nu te mai desparți de el?” (din it. handicappato; cf. fr. handicapé; DMC 1966, DPN 1973; DEX-S)

HANDICAPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizică și psihică). 2) Care se află în dezavantaj într-o întrecere sportivă. /v. a handicapa

handicapa vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 108, 2/5 / Pzi: ~pez / E: handicap] 1 A nu da, într-o întrecere, aceleași șanse tuturor candidaților. 2 (Fig) A stânjeni. 3 (Fig) A pune într-o stare de inferioritate. 4 (Fig) A îngreuna.

HANDICAPÁ, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. 2. Fig. A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. – Din fr. handicaper.

HANDICAPÁ, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. 2. Fig. A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. – Din fr. handicaper.

HANDICAPÁ, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea (prin calitățile pe care le posedă) sau a-și crea (prin mijloace nepermise) un avantaj asupra unui adversar într-o competiție sportivă; a dezavantaja. A fost handicapat de un adversar mai bine antrenat. 2. Fig. A stînjeni activitatea cuiva, a îngreuia munca cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. Procesul său de creație a fost handicapat de insuficienta pregătire ideologică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5.

HANDICAPÁ vb. I. tr. 1. A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere. 2. (Fig.) A pune în inferioritate (pe cineva); a stânjeni. [Cf. fr. handicaper].

HANDICAPÁ vb. tr. 1. a avea sau a-și crea un avantaj asupra adversarului într-o competiție. 2. a pune pe cineva în inferioritate. (< fr. handicaper)

A HANDICAPÁ ~éz 1. tranz. (echipă, concurenți, adversari) A pune într-o stare de handicap; a dezavantaja. 2. intranz. A crea un handicap pentru adversar. /<fr. handicaper


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*handicapát adj. m., s. m., pl. handicapáți; adj. f., s. f. handicapátă, pl. handicapáte

handicapát adj. m., pl. handicapáți; f. sg. handicapátă, pl. handicapáte

handicapát s. m., pl. handicapáți

handicapá (a ~) vb., ind. prez. 3 handicapeáză

handicapá vb., ind. prez. 1 sg. handicapéz, 3 sg. și pl. handicapeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HANDICAPÁ vb. v. defavoriza, dezavantaja.

handicapa vb. v. DEFAVORIZA. DEZAVANTAJA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

handicapat, -ă, handicapați, -te s. m., s. f. (peior.) persoană dezagreabilă / antipatică / enervantă.

Intrare: handicapat
handicapat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: handicapat (adj.)
handicapat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handicapat
  • handicapatul
  • handicapatu‑
  • handicapa
  • handicapata
plural
  • handicapați
  • handicapații
  • handicapate
  • handicapatele
genitiv-dativ singular
  • handicapat
  • handicapatului
  • handicapate
  • handicapatei
plural
  • handicapați
  • handicapaților
  • handicapate
  • handicapatelor
vocativ singular
plural
Intrare: handicapat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handicapat
  • handicapatul
  • handicapatu‑
plural
  • handicapați
  • handicapații
genitiv-dativ singular
  • handicapat
  • handicapatului
plural
  • handicapați
  • handicapaților
vocativ singular
  • handicapatule
  • handicapate
plural
  • handicapaților
Intrare: handicapa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • handicapa
  • handicapare
  • handicapat
  • handicapatu‑
  • handicapând
  • handicapându‑
singular plural
  • handicapea
  • handicapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • handicapez
(să)
  • handicapez
  • handicapam
  • handicapai
  • handicapasem
a II-a (tu)
  • handicapezi
(să)
  • handicapezi
  • handicapai
  • handicapași
  • handicapaseși
a III-a (el, ea)
  • handicapea
(să)
  • handicapeze
  • handicapa
  • handicapă
  • handicapase
plural I (noi)
  • handicapăm
(să)
  • handicapăm
  • handicapam
  • handicaparăm
  • handicapaserăm
  • handicapasem
a II-a (voi)
  • handicapați
(să)
  • handicapați
  • handicapați
  • handicaparăți
  • handicapaserăți
  • handicapaseți
a III-a (ei, ele)
  • handicapea
(să)
  • handicapeze
  • handicapau
  • handicapa
  • handicapaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

handicapa

  • 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: defavoriza dezavantaja un exemplu
    exemple
    • A fost handicapat de un adversar mai bine antrenat.
      surse: DLRLC
    • diferențiere A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere.
      surse: DN
  • 2. figurat A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stânjeni un exemplu
    exemple
    • Procesul său de creație a fost handicapat de insuficienta pregătire ideologică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5.
      surse: DLRLC

etimologie:

handicapat, -ă handicapat (2) handicapată

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. (Stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică).
    surse: MDN '00

etimologie: