opțiuni
  • info

4 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HANDICAPAT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

HANDICAPAT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

handicapat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) -uri / E: handicapa] 1 Handicapare (1). 2 (Fig) Stânjenire. 3 (Fig) Inferioritate. 4 (Fig) Îngreunare.

handicapat2, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 499 / Pl: ~ați, ~e / E: handicapa] 1-2 a (Înv) îngreunat sau ușurat printr-un handicap (3). 3 a (Fig) Stânjenit. 4 a (Fig) Pus în inferioritate. 5-6 smf, a (Persoană) care are o infirmitate. 7-8 smf, a (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă).

HANDICAPAT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiențe senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică). 3. (sportiv, echipă) dezavantajat într-o întrecere. (< fr. handicapé)

handicapat s. m. ♦ 1. Infirm, invalid ◊ „Ziua handicapaților” Emisiune TV 3 XII 93. ♦ 2. (arg. tinerilor; peior.) Om neputincios, nedescurcăreț și cam sărac cu duhul ◊ „Ce-ai găsit la handicapatu’ ăla de nu te mai desparți de el?” (din it. handicappato; cf. fr. handicapé; DMC 1966, DPN 1973; DEX-S)

HANDICAPAT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizică și psihică). 2) Care se află în dezavantaj într-o întrecere sportivă. /v. a handicapa

HANDICAPA, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. 2. Fig. A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. – Din fr. handicaper.

HANDICAPA, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. 2. Fig. A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. – Din fr. handicaper.

handicapa vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 108, 2/5 / Pzi: ~pez / E: handicap] 1 A nu da, într-o întrecere, aceleași șanse tuturor candidaților. 2 (Fig) A stânjeni. 3 (Fig) A pune într-o stare de inferioritate. 4 (Fig) A îngreuna.

HANDICAPA, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea (prin calitățile pe care le posedă) sau a-și crea (prin mijloace nepermise) un avantaj asupra unui adversar într-o competiție sportivă; a dezavantaja. A fost handicapat de un adversar mai bine antrenat. 2. Fig. A stînjeni activitatea cuiva, a îngreuia munca cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. Procesul său de creație a fost handicapat de insuficienta pregătire ideologică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5.

HANDICAPA vb. I. tr. 1. A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere. 2. (Fig.) A pune în inferioritate (pe cineva); a stînjeni. [Cf. fr. handicaper].

HANDICAPA vb. tr. 1. a avea sau a-și crea un avantaj asupra adversarului într-o competiție. 2. a pune pe cineva în inferioritate. (< fr. handicaper)

A HANDICAPA ~ez 1. tranz. (echipă, concurenți, adversari) A pune într-o stare de handicap; a dezavantaja. 2. intranz. A crea un handicap pentru adversar. /<fr. handicaper

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

handicapat adj. m., s. m., pl. handicapați; adj. f., s. f. handicapată, pl. handicapate

*handicapat adj. m., s. m., pl. handicapați; adj. f., s. f. handicapată, pl. handicapate

handicapat s. m., pl. handicapați

handicapat adj. m., pl. handicapați; f. sg. handicapată, pl. handicapate

handicapa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. handicapez, 3 handicapează; conj. prez. 1 sg. să handicapez, 3 să handicapeze

handicapa (a ~) vb., ind. prez. 3 handicapează

handicapa vb., ind. prez. 1 sg. handicapez, 3 sg. și pl. handicapează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HANDICAPA vb. v. defavoriza, dezavantaja.

handicapa vb. v. DEFAVORIZA. DEZAVANTAJA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

handicapat, -ă, handicapați, -te s. m., s. f. (peior.) persoană dezagreabilă / antipatică / enervantă.

Intrare: handicapat
handicapat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: handicapat (adj.)
handicapat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handicapat
  • handicapatul
  • handicapatu‑
  • handicapată
  • handicapata
plural
  • handicapați
  • handicapații
  • handicapate
  • handicapatele
genitiv-dativ singular
  • handicapat
  • handicapatului
  • handicapate
  • handicapatei
plural
  • handicapați
  • handicapaților
  • handicapate
  • handicapatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: handicapat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handicapat
  • handicapatul
  • handicapatu‑
plural
  • handicapați
  • handicapații
genitiv-dativ singular
  • handicapat
  • handicapatului
plural
  • handicapați
  • handicapaților
vocativ singular
  • handicapatule
  • handicapate
plural
  • handicapaților
Intrare: handicapa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • handicapa
  • handicapare
  • handicapat
  • handicapatu‑
  • handicapând
  • handicapându‑
 singular plural
  • handicapează
  • handicapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • handicapez
 (să)
  • handicapez
  • handicapam
  • handicapai
  • handicapasem
a II-a (tu)
  • handicapezi
 (să)
  • handicapezi
  • handicapai
  • handicapași
  • handicapaseși
a III-a (el, ea)
  • handicapează
 (să)
  • handicapeze
  • handicapa
  • handicapă
  • handicapase
plural I (noi)
  • handicapăm
 (să)
  • handicapăm
  • handicapam
  • handicaparăm
  • handicapaserăm
  • handicapasem
a II-a (voi)
  • handicapați
 (să)
  • handicapați
  • handicapați
  • handicaparăți
  • handicapaserăți
  • handicapaseți
a III-a (ei, ele)
  • handicapează
 (să)
  • handicapeze
  • handicapau
  • handicapară
  • handicapaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

handicapat, handicapațisubstantiv masculin
handicapat, handicapatăadjectiv
handicapată, handicapatesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. (Stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică). MDN '00
etimologie:

handicapa, handicapezverb

  • 1. A avea sau a-și crea (printr-o manevră) un avantaj asupra unui adversar, într-o întrecere, într-o competiție sportivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    sinonime: defavoriza dezavantaja
    • format_quote A fost handicapat de un adversar mai bine antrenat. DLRLC
    • diferențiere A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere. DN
  • 2. figurat A stânjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: stânjeni
    • format_quote Procesul său de creație a fost handicapat de insuficienta pregătire ideologică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.