8 definiții pentru handicapat (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

HANDICAPÁT, -Ă, handicapați, -te, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care are o infirmitate. 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă). – V. handicapa.

handicapat2, ~ă [At: IORDAN, L. R. A. 499 / Pl: ~ați, ~e / E: handicapa] 1-2 a (Înv) îngreunat sau ușurat printr-un handicap (3). 3 a (Fig) Stânjenit. 4 a (Fig) Pus în inferioritate. 5-6 smf, a (Persoană) care are o infirmitate. 7-8 smf, a (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă).

HANDICAPÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiențe senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică). 3. (sportiv, echipă) dezavantajat într-o întrecere. (< fr. handicapé)

handicapát s. m.1. Infirm, invalid ◊ „Ziua handicapaților” Emisiune TV 3 XII 93. ♦ 2. (arg. tinerilor; peior.) Om neputincios, nedescurcăreț și cam sărac cu duhul ◊ „Ce-ai găsit la handicapatu’ ăla de nu te mai desparți de el?” (din it. handicappato; cf. fr. handicapé; DMC 1966, DPN 1973; DEX-S)

HANDICAPÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizică și psihică). 2) Care se află în dezavantaj într-o întrecere sportivă. /v. a handicapa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*handicapát adj. m., s. m., pl. handicapáți; adj. f., s. f. handicapátă, pl. handicapáte

handicapát s. m., pl. handicapáți


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

handicapat, -ă, handicapați, -te s. m., s. f. (peior.) persoană dezagreabilă / antipatică / enervantă.

Intrare: handicapat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • handicapat
  • handicapatul
  • handicapatu‑
plural
  • handicapați
  • handicapații
genitiv-dativ singular
  • handicapat
  • handicapatului
plural
  • handicapați
  • handicapaților
vocativ singular
  • handicapatule
  • handicapate
plural
  • handicapaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

handicapat, -ă handicapată

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. (Persoană, echipă etc.) care este în dezavantaj într-o întrecere (sportivă).
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. (Stat, colectivitate) aflat în stare de inferioritate (economică).
    surse: MDN '00

etimologie: