3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hanț2 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: ns cf hanță1] 1 (Trs) Carne. 2 Carne de mortăciune. 3 Stârv. 4 (Buc; Mol; dep) Vită sau porc slab.

hanț1 i [At: COMAN, GL. / E: fo] (Reg) Imită sunetul care se produce atunci când câinele închide gura ca să apuce cu dinții.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HANȚ s. v. cadavru, carne, corp, hoit, leș, mortăciune, stârv, trup.

hanț s. v. CADAVRU. CARNE. CORP. HOIT. LEȘ. MORTĂCIUNE. STÎRV. TRUP.

MUSCA-HÁNȚULUI s. v. musca hoiturilor, muscă-albastră, muscă de carne, muscă-mare.

musca-hanțului s. v. MUSCA-HOITURILOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSCĂ-MARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hanț, hánțuri, s.n. (înv.) 1. carne. 2. vită sau porc slab, prăpădit.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Hanț
Hanț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hanț
Intrare: hanț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ha
  • hanțul
  • hanțu‑
plural
  • hanțuri
  • hanțurile
genitiv-dativ singular
  • ha
  • hanțului
plural
  • hanțuri
  • hanțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: musca-hanțului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-hanțului
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-hanțului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)