hanț² sn [At: LB / Pl: ~uri / E: ns cf hanță¹] 1 (Trs) Carne. 2 Carne de mortăciune. 3 Stârv. 4 (Buc; Mol; dep) Vită sau porc slab.

❍ HANȚ (pl. -țuri) sn. Trans. 1 Stîrv, hoit ¶ 2 Mold. Bucov. Mîrțoagă, vită slabă [comp. rut. hanca „mîrțoagă”].

Hanț, -a, -ac v. Ioan VIII 6.