opțiuni

7 definiții pentru hanț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hanț1 i [At: COMAN, GL. / E: fo] (Reg) Imită sunetul care se produce atunci când câinele închide gura ca să apuce cu dinții.

hanț2 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: ns cf hanță1] 1 (Trs) Carne. 2 Carne de mortăciune. 3 Stârv. 4 (Buc; Mol; dep) Vită sau porc slab.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HANȚ s. v. cadavru, carne, corp, hoit, leș, mortăciune, stârv, trup.

hanț s. v. CADAVRU. CARNE. CORP. HOIT. LEȘ. MORTĂCIUNE. STÎRV. TRUP.

MUSCA-HANȚULUI s. v. musca hoiturilor, muscă-albastră, muscă de carne, muscă-mare.

musca-hanțului s. v. MUSCA-HOITURILOR. MUSCĂ-ALBASTRĂ. MUSCĂ-DE-CARNE. MUSCĂ-MARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hanț, hanțuri, s.n. (înv.) 1. carne. 2. vită sau porc slab, prăpădit.

Intrare: hanț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hanț
  • hanțul
  • hanțu‑
plural
  • hanțuri
  • hanțurile
genitiv-dativ singular
  • hanț
  • hanțului
plural
  • hanțuri
  • hanțurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)