20 de definiții pentru ohabnic
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OHABNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite și de prestații. 2. (Despre proprietari) Care stăpânește o moșie ohabnică (1). ♦ (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viață de ohabă (1). [Var.: ohavnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĭnŭ.
ohabnic, ~ă [At: (a. 1599) CUV. D. BĂTR. I, 89/2 / V: (îrg) hamn~, h~, hohamnec, hohamn~, ~amic, ~amnic, ~avnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv охабьнъ] (Îvp) 1 a (D. proprietăți) Inalienabil, ereditar și scutit de impozite și de prestații. 2 a (Rar) Trainic. 3 a (D. proprietari) Care stăpânește ereditar o moșie inalienabilă, scutită de impozite și prestații. 4 a Autohton. 5 ssp Mici agricultori cu o situație socială intermediară între moșneni și clăcași. 6 (D. robi, slugi etc.) Care este legat pe viață, împreună cu toată familia, de o ohabă. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OHABNIC, -Ă, ohabnici, -ce, adj. (Înv. și pop.; despre proprietate) 1. Care nu poate fi înstrăinat; inalienabil, de veci; scutit de impozite și de prestații. 2. (Despre proprietari) Care stăpânește o moșie ohabnică (1). (Despre robi, slugi etc.) Legat pe viață de ohabă (1). [Var.: ohavnic, -ă adj.] – Din sl. ohabĭnŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OHABNIC, -Ă adj. v. ohavnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ohábnic, ohávnic, ohámnic și hámnic, -ă adj. (vsl. ohabĭnŭ, d. ohaba, ocină, ohabă): Perpetuŭ, ereditar, inalienabil: „moșie ohabnică” saŭ „ocină” se numea aceĭa care era dăruită de domn unuĭ boĭer saŭ uneĭ mînăstirĭ și scutită de orĭ-ce bir saŭ slujbă. Azĭ se zice despre locurile pe care eștĭ proprietar perpetuŭ: moșie ohamnică (în Mold. de vecĭ), mĭ-am cumpărat la cimitir un loc ohamnic. Subst. Odinioară, micĭ agricultorĭ de o treaptă între moșnenĭ și clăcașĭ. V. uric, strămoșesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OHAVNIC, -Ă adj. v. ohabnic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OHAVNIC, -Ă adj. v. ohabnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
habnic, ~ă a vz ohabnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hamnic, ~ă a vz ohabnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hohamnec, ~ă a vz ohabnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hohamnic, ~ă a vz ohabnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ohamic, ~ă a vz ohabnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ohamnic, ~ă a vz ohabnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ohavnic, ~ă a vz ohabnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OHAVNIC, -Ă, ohavnici, -e, adj. (Învechit, despre o proprietate) Fără posibilitate de înstrăinare, cu titlu ereditar; de veci. Vîriți-vă printre cei ce se adună și spuneți că voința mea e să nu curgă sîngele pe locașul meu ohavnic. DELAVRANCEA, A. 151. – Variantă: ohabnic, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ohavnic a. perpetuu, inalienabil: moșie ohavnică. ║ m. pl. od. numele micilor agricultori între moșneni și clăcași: țărani ohavnici. [Din slav. OHABITI, a opri: lit. moșie oprită de a se înstrăina].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hábnic, V. ohabnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hámnic, V. ohabnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ohabnic (înv.) adj. m., pl. ohabnici; f. ohabnică, pl. ohabnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ohabnic (înv.) adj. m., pl. ohabnici; f. ohabnică, pl. ohabnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ohabnic adj. m., pl. ohabnici; f. sg. ohabnică, pl. ohabnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ohabnic, ohabnicăadjectiv
- 1. (Despre proprietate) Care nu poate fi înstrăinat; de veci; scutit de impozite și de prestații. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: inalienabil
- Vîrîți-vă printre cei ce se adună și spuneți că voința mea e să nu curgă sîngele pe locașul meu ohavnic. DELAVRANCEA, A. 151. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- ohabĭnŭ DEX '98 DEX '09