OHAVNIC, -Ă, ohavnici, -e, adj. (Învechit, despre o proprietate) Fără posibilitate de înstrăinare, cu titlu ereditar; de veci. Vîriți-vă printre cei ce se adună și spuneți că voința mea e să nu curgă sîngele pe locașul meu ohavnic. DELAVRANCEA, A. 151. – Variantă: ohabnic, -ă adj.