ohabnic, ~ă [At: (a. 1599) CUV. D. BĂTR. I, 89/2 / V: (îrg) hamn~, h~, hohamnec, hohamn~, ~amic, ~amnic, ~avnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv охабьнъ] (Îvp) 1 a (D. proprietăți) Inalienabil, ereditar și scutit de impozite și de prestații. 2 a (Rar) Trainic. 3 a (D. proprietari) Care stăpânește ereditar o moșie inalienabilă, scutită de impozite și prestații. 4 a Autohton. 5 ssp Mici agricultori cu o situație socială intermediară între moșneni și clăcași. 6 (D. robi, slugi etc.) Care este legat pe viață, împreună cu toată familia, de o ohabă. corectat(ă)