12 definiții pentru hamal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAMÁL, hamali, s. m. Muncitor care transportă poveri (în porturi și în gări). ◊ Expr. (A munci) ca un hamal = (a munci) din greu, până la istovire. – Din tc. hamal.

HAMÁL, hamali, s. m. Muncitor care transportă poveri (în porturi și în gări). ◊ Expr. (A munci) ca un hamal = (a munci) din greu, până la istovire. – Din tc. hamal.

hamal sm [At: LET. III, 285/7 / V: hăm~ / Pl: ~i / E: tc hammal] Persoană plătită pentru a căra greutăți.

HAMÁL, hamali, s. m. Muncitor care transportă poveri (mai ales în porturi și în gări). Nu vedeai ce umeri de hamal avea? CAMIL PETRESCU, T. II 35. Hamalii își încrucișau drumurile, cu pasul grabnic, încovoiați sub geamantane, cu valizele în brațe și cu sfoara pachetelor prinsă în dinți. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 34. Cărătorii sau hamalii portului umblau în sus și în jos. ODOBESCU, S. III 248. ◊ Expr. (A munci) ca un hamal = a (munci) din greu, pînă la istovire.

HAMÁL ~i m. 1) (în gări și în porturi) Muncitor care transportă bagajele pasagerilor. 2) Muncitor specializat în lucrări de încărcare, descărcare și transportare a greutăților. ◊ A munci ca un ~ a munci din greu. /<turc. hamal

HAMAL s. m. (Mold.) Persoana care cară poveri contra plată. Fiind un hamal de dimineața la șchele și asteptînd ca să-l tocmască cineva la lucru. H 17791, 46v; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 17791, 47r. Etimologie: tc. hamal.

hamal m. cel ce poartă greutăți în spinare. [Turc. HAMAL].

hamál m., pl. (turc. hammal, pop. hamal, d. ar. al-hammâl; ngr. hamális, alb. hamál, pol. hamal, bg. sîrb. hamalin; sp. alhamel). Transportator cu mîna, cu spinarea orĭ cu roaba, ca aceĭa care duc geamantanele, cuferele și saciĭ în gărĭ și’n porturĭ. – În Mold. și mahal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HAMÁL s. (rar) cărător, (reg.) maală, (Mold.) tregher. (~ în gară.)

HAMAL s. (rar) cărător, (reg.) maală, (Mold.), tregher. (~ în gară.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hamál (hamáli), s. m. – Muncitor care transportă poveri. – Var. (Mold.) mahal. Mr. hămal. Tc. hamal, din arab. hammâl, cf. per. cuman. chamal (Șeineanu, II, 201; Lokotsch 806; Ronzevalle 82), cf. genov. camallo, sp. alhamel (Corominas, I, 125), ngr. χαμάλης, alb. hamal, sb. amal, bg. hamalin.Der. hamalesc, adj. (de hamali); hamalîc, s. n. (îndeletnicirea de hamal), din tc. ham(m)alik, mr. hămăliche; măhălit, s. n. (Mold., îndeletnicirea de hamal); măhălos, adj. (dezordonat), prin încrucișare cu mătăhălos.

Intrare: hamal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamal
  • hamalul
  • hamalu‑
plural
  • hamali
  • hamalii
genitiv-dativ singular
  • hamal
  • hamalului
plural
  • hamali
  • hamalilor
vocativ singular
  • hamalule
plural
  • hamalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hamal

  • 1. Muncitor care transportă poveri (în porturi și în gări).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărător, -oare maală tregher 3 exemple
    exemple
    • Nu vedeai ce umeri de hamal avea? CAMIL PETRESCU, T. II 35.
      surse: DLRLC
    • Hamalii își încrucișau drumurile, cu pasul grabnic, încovoiați sub geamantane, cu valizele în brațe și cu sfoara pachetelor prinsă în dinți. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 34.
      surse: DLRLC
    • Cărătorii sau hamalii portului umblau în sus și în jos. ODOBESCU, S. III 248.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (A munci) ca un hamal = (a munci) din greu, până la istovire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: