15 definiții pentru halteră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halteră sf [At: DA ms / Pl: ~re / E: fr haltère] 1 Aparat de gimnastică alcătuit din două bile sau discuri de metal greu, de diferite mărimi, unite printr-o bară, cu care se fac diferite mișcări, pentru dezvoltarea musculaturii brațelor și toracelor. 2 (Lpl) Probă de atletism care se execută cu acest aparat.

HALTÉRĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). [Acc. și: (1) hálteră] – Din fr. haltère.

HALTÉRĂ, haltere, s. f. 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare; greutate. 2. (La pl.) Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1). [Acc. și: hálteră] – Din fr. haltère.

HALTÉRĂ, haltere, s. f. Aparat de gimnastică, alcătuit din două rînduri de discuri metalice fixate la capetele unei bare, cu care se fac diferite mișcări, pentru dezvoltarea tuturor mușchilor corpului.

HALTÉRĂ s.f. 1. Aparat alcătuit din două rânduri de discuri metalice legate între ele printr-o bară, folosit în atletica grea. ♦ (la pl.) Sport practicat cu acest aparat. 2. (la pl.) Balansiere (3). [< fr. haltère, cf. gr. halter – balanță].

HALTÉRĂ s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère)

HALTÉRĂ ~e f. sport 1) Aparat de atletism alcătuit dintr-o bară, la capătul căreia se fixează discuri metalice de diferite greutăți. 2) la pl. Sport practicat cu acest aparat; atletică grea. [G.-D. halterei] /<fr. haltere

haltéră și altéră f., pl. e (fr. haltère, d. vgr. altér, d. állomai, sar.). Bucată de plumb pe care ceĭ vechĭ o țineaŭ în mînă ca să se cumpănească cînd săreaŭ. Azĭ, greutate de metal orĭ de lemn p. exercițiĭ gimnastice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hálteră2 (zool.) s. f., g.-d. art. hálterei; pl. háltere

haltéră1 / hálteră1 (aparat) s. f., g.-d. art. haltérei / hálterei; pl. haltére / háltere

haltéră (sport) s. f., g.-d. art. haltérei; pl. haltére

hálteră (zool.) s. f., pl. háltere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HALTÉRĂ s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 de kg.)

HALTE s. (SPORT) greutate. (A ridicat o ~ de 100 kg.)

Intrare: halteră
  • pronunție: halteră, halteră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halte
  • haltera
plural
  • haltere
  • halterele
genitiv-dativ singular
  • haltere
  • halterei
plural
  • haltere
  • halterelor
vocativ singular
plural

halteră

  • 1. Aparat de atletică grea, alcătuit din două rânduri de discuri sau sfere metalice de diferite greutăți, fixate la capetele unei bare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: greutate
  • 2. (la) plural Ramură sportivă care constă în ridicarea halterelor (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. (la) plural Balansiere (3.).
    surse: DN sinonime: balansier

etimologie: