2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALOGENA, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

HALOGENA, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

halogena vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr halogéner] A supune o substanță reacției de halogenare.

HALOGENA vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].

HALOGENA vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)

A HALOGENA ~ez tranz. (compuși organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner

HALOGEN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène.

HALOGEN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène.

HALOGEN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dînd săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].

HALOGEN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène)

halogen s. m., adj. în lampă, bec, sobă cu halogen Care conține un halogen ce-i ameliorează eficacitatea și durata ◊ „[A pocnit] un bec halogen care a încremenit întreaga asistență [...]” R.l. 5 X 91 p. 1. ◊ „Sobă cu halogen – o ultimă noutate; sobă cu infraroșii pentru baie și bucătărie; robot mixer cu toate operațiunile; sobă termo-quartz.” R.l. 29 X 91 p. 6; v. și 29 XI 91 p. 3 (din fr. halogène; DEX, DN3 – alt sens)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

halogena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. halogenez, 3 halogenea; conj. prez. 1 sg. să halogenez, 3 să halogeneze

*halogena (a ~) vb., ind. prez. 3 halogenea

halogena vb., ind. prez. 1 sg. halogenez, 3 sg. și pl. halogenea

halogen1 adj. m., pl. halogeni; f. haloge, pl. halogene

halogen adj. m., s. m., pl. halogeni; adj. f. halogenă, pl. halogene

halogen s. m., adj. m., pl. halogeni; f. sg. halogenă, pl. halogene

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HALO-1 „sare, salinitate, sărat, marin”. ◊ gr. hals, halos „mare, sare” > fr. halo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-.~bionte (v. -biont), s. n. pl., 1. Organisme animale și vegetale adaptate exclusiv la apele și terenurile sărate. 2. Asociații de plante marine; ~biu (v. -biu), s. n., totalitatea organismelor vii care trăiesc în apa mărilor și oceanelor; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de închidere a culorii care apare la unii compuși organici, cînd aceștia se transformă în săruri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre microorganisme) care se dezvoltă într-un mediu sărat; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (despre plante) care cresc pe solurile bogate în săruri; ~fob (v. -fob), adj., care evită solurile sărate; ~gen (v. -gen1), adj., s. m. pl., 1. adj., Care produce săruri. 2. s. m. pl., Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina cu metalele, dînd săruri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a solurilor saline și alcaline; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a sărurilor; ~id (v. -id), adj., s. m., (sare) care rezultă din combinația unui halogen cu un metal; ~metru1 (v. -metru1), s. n., areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharoase; ~morf (v. -morf), adj., (despre soluri) caracterizat prin acumularea sărurilor solubile; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor adaptative, ca rezultat al vieții unor organisme vegetale pe solurile sărate; ~xen (v. -xen), adj., (despre plante) capabil să trăiască în ape cu o anumită concentrație de săruri.

Intrare: halogena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • halogena
  • halogenare
  • halogenat
  • halogenatu‑
  • halogenând
  • halogenându‑
singular plural
  • halogenea
  • halogenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halogenez
(să)
  • halogenez
  • halogenam
  • halogenai
  • halogenasem
a II-a (tu)
  • halogenezi
(să)
  • halogenezi
  • halogenai
  • halogenași
  • halogenaseși
a III-a (el, ea)
  • halogenea
(să)
  • halogeneze
  • halogena
  • halogenă
  • halogenase
plural I (noi)
  • halogenăm
(să)
  • halogenăm
  • halogenam
  • halogenarăm
  • halogenaserăm
  • halogenasem
a II-a (voi)
  • halogenați
(să)
  • halogenați
  • halogenați
  • halogenarăți
  • halogenaserăți
  • halogenaseți
a III-a (ei, ele)
  • halogenea
(să)
  • halogeneze
  • halogenau
  • halogena
  • halogenaseră
Intrare: halogen (adj.)
halogen2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halogen
  • halogenul
  • halogenu‑
  • haloge
  • halogena
plural
  • halogeni
  • halogenii
  • halogene
  • halogenele
genitiv-dativ singular
  • halogen
  • halogenului
  • halogene
  • halogenei
plural
  • halogeni
  • halogenilor
  • halogene
  • halogenelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

halogena, halogenezverb

  • 1. A supune o substanță reacției de halogenare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

halogen, halogeadjectiv

  • 1. Care dă naștere la săruri. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.