17 definiții pentru halo (pref. - deget), halo (pref. - sare), halo (pref. - diametru), halo   declinări

HALÓ, halouri, s. n. 1. Fenomen optic care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii care se datorește reflexiei, refracției și dispersiei luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [Var.: halóu s. n.] – Din fr. halo.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din fr. halo.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii. (Fig.) Se repezi la pulverizator să-și învăluie sora într-un halo de pulbere lichidă și parfumată. C. PETRESCU, C. V. 169. 2. (În fotografie) Aureolă care încercuiește, pe o placă sensibilă, imaginea fotografică a unui punct foarte luminos (și în cuprinsul căreia detaliile dispar).

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

haló / halóu s. n., art. halóul; pl. halóuri

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

haló s. n., art. halóul; pl. halóuri

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) țărcălan. (~ul este un meteor optic.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sare”, „de sare”. [< fr. halo-, cf. gr. hals, halos].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ s.n. 1. Coroană luminoasă și colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste. 3. Aureolă. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO2-, -HALÍN elem. „sare”. (< fr. halo-, -haline, cf. gr. hals, -los)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr. halo, gr. halos)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO1- elem. „diametru”. (< fr. halo-, cf. gr. halos, cerc)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ ~uri n. 1) astr. Formație luminoasă circulară, colorată care, în anumite condiții atmosferice, apare în jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zonă luminoasă ce înconjoară imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [Art. haloul] /<fr. halo

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HALÓ s. (ASTRON.) (pop.) ceárcăn, (înv.) țărcălán. (~ul este un meteor optic.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HALÓ (‹ fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită refracției, reflexiei și dispersie luminii în cristalele de gheață aflate în suspensie în atmosfera înaltă. 2. Zonă luminoasă care apare pe fotografii în jurul imaginii unui punct strălucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent întâlnit, constând în contagiunea și influențarea percepției și a evaluării sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).

Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO-1 „sare, salinitate, sărat, marin”. ◊ gr. hals, halos „mare, sare” > fr. halo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-.~bionte (v. -biont), s. n. pl., 1. Organisme animale și vegetale adaptate exclusiv la apele și terenurile sărate. 2. Asociații de plante marine; ~biu (v. -biu), s. n., totalitatea organismelor vii care trăiesc în apa mărilor și oceanelor; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de închidere a culorii care apare la unii compuși organici, cînd aceștia se transformă în săruri; ~fil (v. -fil1), adj., (despre microorganisme) care se dezvoltă într-un mediu sărat; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (despre plante) care cresc pe solurile bogate în săruri; ~fob (v. -fob), adj., care evită solurile sărate; ~gen (v. -gen1), adj., s. m. pl., 1. adj., Care produce săruri. 2. s. m. pl., Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina cu metalele, dînd săruri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a solurilor saline și alcaline; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a sărurilor; ~id (v. -id), adj., s. m., (sare) care rezultă din combinația unui halogen cu un metal; ~metru1 (v. -metru1), s. n., areometru pentru determinarea concentrației în săruri anorganice solubile a substanțelor zaharoase; ~morf (v. -morf), adj., (despre soluri) caracterizat prin acumularea sărurilor solubile; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor adaptative, ca rezultat al vieții unor organisme vegetale pe solurile sărate; ~xen (v. -xen), adj., (despre plante) capabil să trăiască în ape cu o anumită concentrație de săruri.

Sursa: DETS (1987) | Adăugată de Ladislau Strifler | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO-2 „degetul gros”. ◊ gr. hallux „degetul mare de la picior” > fr. hallo-, germ. id., engl. id. > rom. halo-.~megalie (v. -megalie), s. f., hipertrofie congenitală a degetului mare de la picior.

Sursa: DETS (1987) | Adăugată de Ladislau Strifler | Semnalează o greșeală | Permalink

HALO-3 „diametru”. ◊ gr. halos „cerc, disc” > fr. halo-, engl. id. > rom. halo-.~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de determinare a diametrului mediu al eritrocitelor, cu ajutorul halometrului; ~metru2 (v. -metru1), s. n., aparat medical utilizat în halometrie.

Sursa: DETS (1987) | Adăugată de Ladislau Strifler | Semnalează o greșeală | Permalink