3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hála, V. hală 1.

HÁLĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din sb., bg. hala.

HÁLĂ1, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici sau pentru manifestații sportive, culturale, expoziții etc. – Din fr. halle, germ. Halle.

ha2 sf [At: ANON. CAR. / V: a / Pl: ~le / E: srb hala] 1 (Reg) Uragan. 2 (Reg) Vijelie. 3 (Înv) Faptă care îngrozește. 4 (Înv) Monstru. 5 (Euf; lpl) Iele. 6 (îrg) Om mâncăcios. 7 (Reg) Animal sălbatic (de pradă).

ha1 sf [At: SLAVICI, N. I, 253 / Pl: ~le / E: fr halle, ger Halle] 1 Piață acoperită. 2 (Îs) ~ de vechituri Piață unde se vând lucruri vechi. 3 Construcție care acoperă o suprafață mare de teren. 4 Sală mare pentru producție industrială. 5 Sală mare pentru expoziții. 6 Sală pentru diferite sporturi. 7 Sală pentru mari adunări populare.

HÁLĂ1, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestații sportive, culturale, pentru expoziții etc. – Din fr. halle, germ. Halle.

HÁLĂ2, hale, s. f. (Reg.) 1. Vijelie. 2. Monstru, dihanie, arătare. 3. (La pl.) Păsări de curte. – Din scr., bg. hala.

HÁLĂ, hale, s. f. 1. Clădire avînd cel puțin o încăpere mare și prevăzută cu toate instalațiile necesare, unde se vînd alimente. În trecere dau prin hala de carne, prin cea de pește și prin cea de păsări. SP. POPESCU, M. G. 84. Pleca diminețile în piață și se plimba prin hală, pe la pescari și printre zarzavagii. SLAVICI, N. I 253. ◊ Hală de vechituri = loc unde se vindeau odinioară lucruri vechi; piață de vechituri. Avea în ladă o redingotă verzuie, cumpărată de ani și ani de la hala de vechituri. PAS, Z. I 197. 2. Construcție de dimensiuni mari, formînd o sală amenajată ca local de expoziție, ca atelier într-o fabrică etc. Hală de montaj.Frumos pavoazată, luminată cu lumină de zi, hala principală a expoziției strălucește de curățenie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547. Ilie Epure fu trimis în fundul halei de laminare, dincolo de puntea posturilor de comandă. CĂLUGĂRU, O. P. 253.

HÁLĂ s.f. 1. Piață acoperită. 2. Sală mare amenajată pentru expoziții, ca atelier într-o fabrică etc. [< fr. halle, cf. germ. Halle].

HÁLĂ s. f. 1. piață acoperită. 2. construcție de dimensiuni mari, acoperită, cu una sau mai multe deschideri, folosită în scopuri industriale, ca depozit, expoziție etc. (< fr. halle, germ. Halle)

HÁLĂ ~e f. 1) Construcție înaltă și spațioasă unde se vând produse alimentare. 2) Sală de dimensiuni foarte mari cu diverse destinații (pentru expoziții, manifestări sportive sau culturale etc.). /<fr. halle, germ. Halle

ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină].

hală f. piață, mai ales acoperită: hală centrală (= fr. halle).

1) hálă f., pl. e (bg. sîrb. hala, zmeŭ din poveștĭ). Vest. Monstru, dihanie, namilă (V. buzguzoĭ). Vijălie. – În Mold. sud a da hala (adv.), a da ĭama, a prăda tot.

2) *hálă f., pl. e (fr. halle, d. germ. halle). Pĭață (tîrg) acoperită: hală de pește, de zarzavat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hálă s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále

hále (păsări) (reg.) s. f.

hálă (clădire, arătare, monstru) s. f., g.-d. art. hálei; pl. hále

hále (păsări de curte) s. f. pl.

arată toate definițiile

Intrare: hala
hala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hală (clădire)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ha
  • hala
plural
  • hale
  • halele
genitiv-dativ singular
  • hale
  • halei
plural
  • hale
  • halelor
vocativ singular
plural
Intrare: hală (reg.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ha
  • hala
plural
  • hale
  • halele
genitiv-dativ singular
  • hale
  • halei
plural
  • hale
  • halelor
vocativ singular
plural

hală (clădire)

  • 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • În trecere dau prin hala de carne, prin cea de pește și prin cea de păsări. SP. POPESCU, M. G. 84.
      surse: DLRLC
    • Pleca diminețile în piață și se plimba prin hală, pe la pescari și printre zarzavagii. SLAVICI, N. I 253.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Hală de vechituri = loc unde se vindeau odinioară lucruri vechi; piață de vechituri.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Avea în ladă o redingotă verzuie, cumpărată de ani și ani de la hala de vechituri. PAS, Z. I 197.
        surse: DLRLC
  • 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici sau pentru manifestații sportive, culturale, expoziții etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Hală de montaj.
      surse: DLRLC
    • Frumos pavoazată, luminată cu lumină de zi, hala principală a expoziției strălucește de curățenie. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2547.
      surse: DLRLC
    • Ilie Epure fu trimis în fundul halei de laminare, dincolo de puntea posturilor de comandă. CĂLUGĂRU, O. P. 253.
      surse: DLRLC

etimologie:

hală (reg.) regional

etimologie: