5 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haituri sfp [At: DA ms / E: cf ai] (Reg) Piftie.

HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat’.

HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat’.

HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.

HĂÍT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.

hait3 sn [At: LTR2 / Pl: ? / E: mg hajta] 1 (Reg) Închidere a apei prin stavile. 2 Baraj mic de lemn.

it1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 143 / P: hă-it / V: it / Pl: ~uri / E: hăi2] 1-2 Hăire (1-2). 3 Strigăt cu care se îndeamnă vitele. 4 Strigăt al colindătorilor care umblă cu plugușorul Si: hăi (6). 5 (Pex) Plugușor. 6 (Pex) Colindat.

hâitu sf [At: DRĂGHICI, R. 113/18 / V: hăi~ / Pl: ~ri / E: hâi + ~tură] 1 Surpătură. 2 Hâire (2). 3 Năruire. 4 Hâire (4). 5 Strâmbătură. 6 Vătămătură. 7 (Med; pop) Hernie. 8 Boșorogire.

HAIT2, haituri, s. n. (Regional) Baraj făcut la apele de munte, care se închide și se deschide după necesități, cînd se dă drumul plutelor. ♦ Puhoi de apă. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte! DELAVRANCEA, A. 99.

HĂÍT1, hăituri, s. n. Hăire. Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32.

HĂITÚRĂ hăituri f. Creație populară în versuri care se recită de urători în ajunul Anului Nou; urătură; plugușor. /a hăi + suf. ~tură

1) haĭt n., pl. urĭ (rut. hatĭ, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. Ĭezitură făcută p. a strînge apă maĭ multă și a-ĭ da drumu la nevoĭe ca să pornească plutele cînd apa nu e destul de adîncă: haĭtu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă așa: vine hăĭtu. V. hăĭtaș 2, undă, zăpor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hait2 (reg.) s. n., pl. háituri (hai-)

hăít (reg.) s. n., pl. hăíturi

hait s. n., pl. háituri (sil. hai-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

háit, haituri, s.n. – Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ♦ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).

hâitúră, hâituri, (hâială), s.f. – (reg.) 1. (med.) Hernie; vătămătură. 2. Surpătură. ♦ (top.) Hâitură, deal în Coroieni (Vișovan, 2008); Hâiturile Barnii, teren accidentat în Drăghia (idem). – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + suf. -tură (MDA).

hâitúră, hâituri, s.f. – (med.) Hernie; vătămătură. – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + -tură.

arată toate definițiile

Intrare: haituri
haituri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hait (iaz)
hait1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hait
  • haitul
  • haitu‑
plural
  • haituri
  • haiturile
genitiv-dativ singular
  • hait
  • haitului
plural
  • haituri
  • haiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: hăit (s.n.)
hăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • it
  • itul
  • itu‑
plural
  • ituri
  • iturile
genitiv-dativ singular
  • it
  • itului
plural
  • ituri
  • iturilor
vocativ singular
plural
Intrare: hăitură
hăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăitu
  • hăitura
plural
  • hăituri
  • hăiturile
genitiv-dativ singular
  • hăituri
  • hăiturii
plural
  • hăituri
  • hăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: hâitură
hâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâitu
  • hâitura
plural
  • hâituri
  • hâiturile
genitiv-dativ singular
  • hâituri
  • hâiturii
plural
  • hâituri
  • hâiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hait (iaz)

  • 1. regional Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Unda de apă care duce plutele.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte! DELAVRANCEA, A. 99.
        surse: DLRLC

etimologie:

hăit (s.n.)

  • exemple
    • Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32.
      surse: DLRLC

etimologie: