opțiuni
  • info

5 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

haituri sfp [At: DA ms / E: cf ai] (Reg) Piftie.

HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat’.

HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat’.

HĂIT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.

HĂIT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.

hait3 sn [At: LTR2 / Pl: ? / E: mg hajta] 1 (Reg) Închidere a apei prin stavile. 2 Baraj mic de lemn.

hăit1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 143 / P: hă-it / V: hâit / Pl: ~uri / E: hăi2] 1-2 Hăire (1-2). 3 Strigăt cu care se îndeamnă vitele. 4 Strigăt al colindătorilor care umblă cu plugușorul Si: hăi (6). 5 (Pex) Plugușor. 6 (Pex) Colindat.

hăitură sf vz hâitură

hâit1 sn vz hăit1

hâitură sf [At: DRĂGHICI, R. 113/18 / V: hăi~ / Pl: ~ri / E: hâi + ~tură] 1 Surpătură. 2 Hâire (2). 3 Năruire. 4 Hâire (4). 5 Strâmbătură. 6 Vătămătură. 7 (Med; pop) Hernie. 8 Boșorogire.

HAIT2, haituri, s. n. (Regional) Baraj făcut la apele de munte, care se închide și se deschide după necesități, cînd se dă drumul plutelor. ♦ Puhoi de apă. Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte! DELAVRANCEA, A. 99.

HĂIT1, hăituri, s. n. Hăire. Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32.

HĂITURĂ hăituri f. Creație populară în versuri care se recită de urători în ajunul Anului Nou; urătură; plugușor. /a hăi + suf. ~tură

1) haĭt n., pl. urĭ (rut. hatĭ, zăgaz, canal de abătut apa. V. hat 2). Est. Ĭezitură făcută p. a strînge apă maĭ multă și a-ĭ da drumu la nevoĭe ca să pornească plutele cînd apa nu e destul de adîncă: haĭtu cel mare se rupsese de revărsarea apelor (Sov. 200). Apa strînsă așa: vine hăĭtu. V. hăĭtaș 2, undă, zăpor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hait2 (reg.) s. n., pl. haituri (desp. hai-)

hăit (reg.) s. n., pl. hăituri

hait2 (reg.) s. n., pl. haituri (hai-)

hăit (reg.) s. n., pl. hăituri

hait s. n., pl. haituri (sil. hai-)

hăit s. n., pl. hăituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂITURĂ s. v. hernie.

hîitură s. v. HERNIE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hait, haituri, s.n. – Baraj artificial care orientează o parte din apa unui râu de munte spre pârâul morii sau ajută plutele să pornească la vale. ♦ (top.) Haitul Morii (Săcel), Haitul de Sus (Botiza), Haitul, fânațe în Dragomirești (Vișovan, 2005). – Din ucr. hat, hatǐ „zăgaz, canal de abătut apa” (Scriban, DEX).

hâitură, hâituri, (hâială), s.f. – (reg.) 1. (med.) Hernie; vătămătură. 2. Surpătură. ♦ (top.) Hâitură, deal în Coroieni (Vișovan, 2008); Hâiturile Barnii, teren accidentat în Drăghia (idem). – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + suf. -tură (MDA).

hâitură, hâituri, s.f. – (med.) Hernie; vătămătură. – Din hâi „a se opinti” (acțiune care poate declanșa hernia) + -tură.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hait2, -ă, haiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor.

Intrare: haituri
haituri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hait (iaz)
hait1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hait
  • haitul
  • haitu‑
plural
  • haituri
  • haiturile
genitiv-dativ singular
  • hait
  • haitului
plural
  • haituri
  • haiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hăit (s.n.)
hăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăit
  • hăitul
  • hăitu‑
plural
  • hăituri
  • hăiturile
genitiv-dativ singular
  • hăit
  • hăitului
plural
  • hăituri
  • hăiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hăitură
hăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăitură
  • hăitura
plural
  • hăituri
  • hăiturile
genitiv-dativ singular
  • hăituri
  • hăiturii
plural
  • hăituri
  • hăiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hâitură
hâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâitură
  • hâitura
plural
  • hâituri
  • hâiturile
genitiv-dativ singular
  • hâituri
  • hâiturii
plural
  • hâituri
  • hâiturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hait, haiturisubstantiv neutru

  • 1. regional Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Unda de apă care duce plutele. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Sîngele Mușatinilor n-are astîmpăr, fierbe, năvălește ca haiturile de la munte! DELAVRANCEA, A. 99. DLRLC
etimologie:

hăit, hăiturisubstantiv neutru

  • 1. regional Hăire. DEX '09 DLRLC
    sinonime: hăire
    • format_quote Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.