2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

HĂIRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.

HĂIRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.

hăire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 19 / Pl: ~ri / E: hăi2] 1 Îndemnare a vitelor Si: hăit1 (1). 2 Gonire a câinilor la vânătoare Si: hăit1 (2).

hâire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hâi] 1 Surpare. 2 Apăsare cu greutate pe ceva până la dărâmare Si: hâit3 (2), hâitură (2). 3 Năruire. 4 Aplecare într-o parte Si: hăitire (3), hăitit1 (3), hâit3 (4), hâitură (4). 5 Vătămare. 6 Boșorogire.

HÂI, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. și refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. hajolni.

HĂIRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunericul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19.

HĂIRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite.

A HÂI ~iesc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni

Ortografice DOOM

hăire (reg.) s. f., g.-d. art. hăirii; pl. hăiri

hăire (reg.) s. f., g.-d. art. hăirii; pl. hăiri

hăire s. f. (sil. hă-i-), g.-d. art. hăirii; pl. hăiri

hâi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hâiesc, imperf. 3 sg. hâia; conj. prez. 3 sg. și pl. hâiască

Sinonime

HÂI vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuși, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.

Intrare: hăire
  • silabație: hă-i- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăire
  • hăirea
plural
  • hăiri
  • hăirile
genitiv-dativ singular
  • hăiri
  • hăirii
plural
  • hăiri
  • hăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: hâire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâire
  • hâirea
plural
  • hâiri
  • hâirile
genitiv-dativ singular
  • hâiri
  • hâirii
plural
  • hâiri
  • hâirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hăire, hăirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a hăi (1.) și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hăit
    • format_quote Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunericul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
etimologie:

hâi, hâiescverb

  • 1. popular A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) prăvăli; a (se) nărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bucăți de dîmburi hîite de obuze acopereau gropile cu soldați ghemuiți lîngă automate. CAMILAR, N. I 437. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.