2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.
HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. ♦ Refl. A se face haiduc. – Din haiduc.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
haiduci [At: I. IONESCU, M. 248 / Pzi: ~cesc / E: haiduc] 1-2 vi A duce viață de haiduc (7-8). 3-6 vt A (cutreiera sau) a jefui ca un haiduc (7-8). 7-10 vtr A (se) face haiduc (7-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAIDUCI, haiducesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de haiduc. Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. ◊ Refl. De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Tranz. (Complementul indică regiunea unde își petrece viața un haiduc) Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HAIDUCI ~esc intranz. A duce viață de haiduc; a fi haiduc. /Din haiduc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE HAIDUCI mă ~esc intranz. A se face haiduc; a deveni haiduc. /Din haiduc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haiducì v. a duce vieață de haiduc: decât să mă căciulesc, mai bine să haiducesc POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDUC, haiduci, s. m. 1. Răzvrătit împotriva ordinii stabilite, care, trăind singur sau în cete în păduri, jefuia pe bogați și ajuta pe săraci; haramin. 2. (Înv.) Soldat mercenar. – Din bg., sb. hajduk.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aiduc sm vz haiduc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gheaiduc sm vz haiduc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haiduc sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 222/6 / V: a~, ghea~, va~[1] / Pl: ~uci / E: srb hajduk, cf mg hajdu] 1 (Înv) Soldat de infanterie în vechea armată maghiară. 2 (Înv) Mercenar ungur în vechea armată română. 3 (Înv; pex) Soldat român. 4 (Trs) Paznic al închisorilor. 5 (Trs) Jandarm. 6 (Trs) Polițai. 7 Om răzvrătit împotriva ordinii sociale, care facea parte dintr-o ceată, se ascundea în păduri și jefuia. 8 Om care fura de la cei bogați pentru a împărți averile celor săraci. 9 Nume de câine ciobănesc care gonește lupii și se îndepărtează mult de stână.
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haiducesc, ~ească [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: haiduc + -esc] 1-2 a Referitor la haiduc (7-8). 3-4 a Specific haiducului (7-8). 5-6 a Care aparține haiducului (7-8). 7-8 a De haiduc (7-8). 9 sna Nume al unui dans popular Cf haidău2 (1). 10 sna Melodie după care se execută acest dans Cf haidău2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AIDUC = HAIDUC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
HAIDUC, haiduci, s. m. 1. Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin. 2. (Înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAIDUC, haiduci, s. m. 1. (Munt., Mold., în trecut) Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau întovărășit de alții, jefuind și prădînd pe bogați și ajutînd pe săraci. Haiducul Iancu Jianu. ▭ Vestitul haiduc și isprăvile lui se plimbau... din vioară în vioară. GALACTION, O. I 264. Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, V. 70. Nu-i de mult de cînd, în codru, cu o ceată de haiduci, Numele-mi suna prin țeară, ca o seceră ce sună Cînd retează buruiana să crească iarba cea bună! HASDEU, R. V. 102. 2. (Învechit) Soldat mercenar. Haiducii leșești sosiră cu pași grăbiți, sunîndu-și pintenii și șpăngile. SADOVEANU, O. VII 95. 2500 haiduci romîni din Țara Romînească, trecînd Dunărea mai în sus de Nicopol, pustiesc mai multe sate și izbesc fără de veste cetatea numită Plevna. BĂLCESCU, O. II 164.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDUC ~ci m. (în trecut) 1) Țăran răzvrătit care se retrăgea în pădure, jefuia pe bogați și ajută pe săraci. 2) Pedestraș angajat cu plată într-o armată străină. /<bulg., sb. hajduk, ung. hajdu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haiduc m. 1. od. dorobanț, mai ales ungur: husari, haiduci și catane pe Români au năpădit NEGR.; 2. hoț de codru; 3. cel ce apucă calea codrului luptând (ca și clefții greci) în contra tiraniei fanariote: Bujor, Corbea, Grozea, Tunsu, au fost haiduci vestiți. [Ung. HAJDÙ, pedestraș, tâlhar (pl. HAJDÚK)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Haiducu (Hajdu) n. județ al Banatului: 240.000 loc., cu cap. Debrețin.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haĭdúc m. (ung. hajdú, pl. hajdúk, dorobanț, agent, de unde vine și turc. haĭdud, infanterist unguresc; rus. gaĭdúk, pol. ceh. sîrb. bg. hajduk, alb. haĭdút. V. haĭdăŭ, haĭdamac). Infanterist unguresc (vechĭ). Tîlhar național care trăĭa în codri și lupta contra tiraniiĭ Turcilor, ca Bujor, Codreanu, Corbea, Tunsu ș. a. V. pandur.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) haĭducésc v. intr. (d. haĭduc). Duc vĭață de haĭduc: mulțĭ anĭ a haĭducit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, 3 sg. haiducește, imperf. 1 haiduceam; conj. prez. 1 sg. să haiducesc, 3 să haiducească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haiduci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 să haiducească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haiduci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. haiducesc, imperf. 3 sg. haiducea; conj. prez. 3 sg. și pl. haiducească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haiduc s. m., pl. haiduci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haiduc s. m., pl. haiduci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haiduc s. m., pl. haiduci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HAIDUCI vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAIDUCI vb. (rar) a hoți, (pop.) a viteji, a voinici. (~ prin codri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIDUC s. (înv. și pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAIDUC s. (înv. și pop.) pandur, (reg.) pribeag, (înv.) haramin.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
haiduc (haiduci), s. m. – 1. Soldat de infanterie din armata ungară. – 2. (Trans.) Paznic, vardist. – 3. Om în afara legii care se ocupa cu jaful, mai cu seamă ca protest împotriva dominației străine sau a nedreptății sociale, îndeosebi în perioada de la sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. următor. Mag. hajdú, pl. hajdúk (Cihac, II, 503), de unde și tc. haydud „muncitor ungur”. Poate să fi intrat în rom. prin tc. (Lokotsch 781; Ronzevalle 82) sau sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 51; DAR; dar. cf. Berneker), cf. bg., sb. hajduk „tîlhar”, alb. hajdut (din tc.), rus. gaiduk. – Der. haiducesc, adj. (de haiduc); haiducește, adv. (ca haiducii); haiducie, s. f. (viață sau îndeletnicire de haiduc); haiducime, s. f. (ceată de haiduci); haiduci, vb. (a duce viață de haiduc).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HAIDUC, Ionel (n. 1937, Cluj), chimist român. Acad. (1991), prof. univ. la Cluj-Napoca. Lucrări în domeniul chimiei ciclurilor anorganice, al compușilor organometalici („Introducere în chimia ciclurilor anorganice”, „Organometallics in Cancer Chemotherapy”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
haiduci, haiducescverb
- 1. A duce viață de haiduc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iată-mă-s în codru, haiducind. HASDEU, R. V. 56. DLRLC
- Șapte ani am haiducit, Pe ciocoi am îngrozit. ANT. LIT. POP. I 59. DLRLC
- Oltule! rîu blăstemat! N-avuși grijă de păcat Să-nghiți trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici? ALECSANDRI, P. P. 291. DLRLC
- Pîntea... a haiducit munții Șerba și Călimanii. ȘEZ. II 40. DLRLC
- 1.1. A se face haiduc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De cînd m-am haiducit, Drag îmi e drumul cotit. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
-
-
etimologie:
- haiduc DEX '09 DEX '98
haiduc, haiducisubstantiv masculin
- 1. Răzvrătit împotriva ordinii stabilite, care, trăind singur sau în cete în păduri, jefuia pe bogați și ajuta pe săraci. DEX '09 MDA2 DLRLC
- Haiducul Iancu Jianu. DLRLC
- Vestitul haiduc și isprăvile lui se plimbau... din vioară în vioară. GALACTION, O. I 264. DLRLC
- Doinind din frunză vesel, pe potică, Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul. IOSIF, V. 70. DLRLC
- Nu-i de mult de cînd, în codru, cu o ceată de haiduci, Numele-mi suna prin țeară, ca o seceră ce sună Cînd retează buruiana să crească iarba cea bună! HASDEU, R. V. 102. DLRLC
-
- 2. Soldat mercenar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Haiducii leșești sosiră cu pași grăbiți, sunîndu-și pintenii și șpăngile. SADOVEANU, O. VII 95. DLRLC
- 2500 haiduci romîni din Țara Romînească, trecînd Dunărea mai în sus de Nicopol, pustiesc mai multe sate și izbesc fără de veste cetatea numită Plevna. BĂLCESCU, O. II 164. DLRLC
- 2.1. Mercenar ungur în vechea armată română. MDA2
- 2.1.1. Soldat român. MDA2
-
-
- 3. Soldat de infanterie în vechea armată maghiară. MDA2
- 4. Paznic al închisorilor. MDA2
- 5. Jandarm. MDA2sinonime: jandarm
- 6. Polițai. MDA2sinonime: polițai
- 7. Nume de câine ciobănesc care gonește lupii și se îndepărtează mult de stână. MDA2
etimologie:
- hajduk DEX '09 MDA2 DEX '98
- hajdu MDA2