2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAIDẮU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești din jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.

haidău2 sna [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 139 / Pl: ~uri / E: mg hajdu] 1 Dans popular de flăcăi din Ardeal, cu mișcare moderată. 2 Melodie după care se execută acest dans.

haidău1 sm [At: (a. 1693) ȘIO, ap. DA ms / Pl: ~ăi / E: mg hajto] (Reg) 1 Om însărcinat cu paza vitelor mari. 2 Om voinic, tânăr, dar leneș. 3 Om depravat.

HAIDẮU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.

HAIDẮU, haidăi, s. m. 1. Păzitor de vite; bouar, văcar; haidamac (2). Pasc numai cirezi de vite, prin singurătăți, cu cîni și haidăi. SADOVEANU, N. P. 153. Ciubuc mocanul... s-a călugărit mai cu toti haidăii lui. CREANGĂ, A. 21. 2. Om fără căpătîi, golan; bătăuș, haidamac (1). Țiindu-i așa încătușați, poroncea haidăilor de-i zvîntan în bătaie. ȘEZ. IV 17.

HAIDẮU ~i m. 1) înv. Păzitor și îngrijitor de vite; văcar. ◊ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidamac. /<ung. hajtó

haidău m. argat la vite: Ciubuc mocanul sa călugărit cu mai toți haidăii lui CR. [Derivat din haide!].

haĭdắŭ m. (d. haĭtăŭ [Trans.], ung. hajtó, haĭdăŭ [d. hajtani, a mîna], supt infl. luĭ haĭduc). Boŭar, păzitor de cireadă. Fig. Om necĭoplit, sălbatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

haidắu (păzitor de vite) (reg.) s. m., art. haidắul; pl. haidắi, art. haidắii

haidău s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii

!haidắul (dans) s. n. art., neart. haidắu


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

haidău2 s.n. (reg.) joc țărănesc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HAIDĂU, Ion, mold. (RI XI 315; Băl VI); Haidăii fam. (17 B I 338), < subst.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

haidău, haidăi s. m. (reg.) v. haidamac (1.)

Intrare: Haidău
Haidău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Haidău
Intrare: haidău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haidău
  • haidăul
  • haidău‑
plural
  • haidăi
  • haidăii
genitiv-dativ singular
  • haidău
  • haidăului
plural
  • haidăi
  • haidăilor
vocativ singular
  • haidăule
plural
  • haidăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haidău regional

  • 1. Păzitor de vite (mari).
    exemple
    • Pasc numai cirezi de vite, prin singurătăți, cu cîni și haidăi. SADOVEANU, N. P. 153.
      surse: DLRLC
    • Ciubuc mocanul... s-a călugărit mai cu toti haidăii lui. CREANGĂ, A. 21.
      surse: DLRLC
  • 2. Om fără căpătâi; haidamac (1.).
    exemple
    • Țiindu-i așa încătușați, poroncea haidăilor de-i zvîntau în bătaie. ȘEZ. IV 17.
      surse: DLRLC
  • 3. articulat Dans fecioresc dintr-un ciclu de dansuri populare românești din jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: