haidău¹ sm [At: (a. 1693) ȘIO, ap. DA ms / Pl: ~ăi / E: mg hajto] (Reg) 1 Om însărcinat cu paza vitelor mari. 2 Om voinic, tânăr, dar leneș. 3 Om depravat.

haidău² sna [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 139 / Pl: ~uri / E: mg hajdu] 1 Dans popular de flăcăi din Ardeal, cu mișcare moderată. 2 Melodie după care se execută acest dans.

HAIDĂU, Ion, mold. (RI XI 315; Băl VI); Haidăii fam. (17 B I 338), < subst.