3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HADARÁG s. m. v. hădărag.

hadarág n., pl. e (ung. hadaró, pl. rók, umblăciŭ, om care vorbește prea răpede. V. hondrănesc). Bățu cel mic al umblăciuluĭ. La moară, bățu care izbește în teĭcă. Cĭomag gros. – În Trans. hădărag și (Șez. 37, 128) hătărag, în Arg. și hădărăŭ, pl. ăĭe. V. meliță și posadă.

HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró.

HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró.

hădărag smn [At: MARIAN, ap. DA ms / V: hadar~, hatar~, ~darg / Pl: ~agi și ~age / E: hădărău css] 1 Lemn al îmblăciului cu care se lovesc grânele Si: hădărău (1), hădărog. 2 (Lpl; șîf ~dargi) Lemne cu care se trage năvodul Si: cleci, cofuze, daragi. 3 (Mor) Băț care bate grăunțele ca să curgă între pietre. 4 (Îf hadarag) Băț cu care este învârtită râșnița Si: hădărău (2). 5 Parte a războiului de țesut nedefinită mai îndeaproape. 6 (Pex) Băț mare. 7 (Reg) Hădărâugă.

otărag[1] sn vz hădărag

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Atestat și în forma regională hadarag) Băț gros, avînd diferite întrebuințări. Doi din pescari... împing din cînd în cînd cu un hadarag. ȘEZ. IV 115. Fagi subțiri de hadaragi. ALECSANDRI, P. P. 316. ♦ Parte a îmblăciului formată din lemnul gros prins de prăjină, cu care se bat cerealele. ♦ Bățul de sub coșul morii, care lovește teica spre a face să treacă grăunțele între pietre. ♦ Fiecare din lemnele de care trag pescarii la năvod. Amîndouă capetele stau întinse pe cîte un băț gros, numit hadarag. ȘEZ. IV 113. ♦ Mînerul de lemn cu care se învîrtește rîșnița. Irina, cu o mînă pe hădăragu rîșniței și cu cealaltă în poala cu grăunțe, rîșnește cam alene. BUJOR, S. 75. – Variantă: (Mold.) hadarág s. m.

HĂDĂRÁG ~gi m. 1) Băț scurt, gros și mobil al îmblăciului, cu care se bat cerealele. 2) Fiecare dintre cele două bețe ale unui voloc. /<ung. hadaró

hădărag m. 1. Tr. bățul scurt și gros al îmblăciului: fagi subțiri de hădăragi POP.; 2. Mold. lemnul volocului de care trag pescarii; 3. Mold. titirezul morii. [Și hădărău: ung. HADARÓ].

hădărág și -rắŭ, V. hadarag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hădărág (reg.) s. m., pl. hădărági

hădărág s. m., pl. hădărági


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂDĂRÁG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mână, pârpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)

HĂDĂRAG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bătăiuș, băteală, ciocot, mînă, pîrpăriță, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coșul morii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hădărág (hădărági), s. m.1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băț în general. – Var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró „îmblăciu” (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog.Der. hodorog (var. hodorob), s. n. (năvod).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HADARAG subst. dialectal ard. și mold. „mînerul îmblăciului”. 1. – (Sur XV). 2. Hădărugă (Mot; Viciu 34). 3. Din hădărău forma primă a cuvîntului, < ung. hadará „îmblăciu”: Hădărău, Șt. (Ștef) și Hădărăești s. (ib.). V. și Hadîr.

Intrare: Hadarag
Hadarag nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hadarag
Intrare: hadarag
hadarag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hădărag
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hădărag
  • hădăragul
  • hădăragu‑
plural
  • hădăragi
  • hădăragii
genitiv-dativ singular
  • hădărag
  • hădăragului
plural
  • hădăragi
  • hădăragilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hadarag
  • hadaragul
  • hadaragu‑
plural
  • hadaragi
  • hadaragii
genitiv-dativ singular
  • hadarag
  • hadaragului
plural
  • hadaragi
  • hadaragilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hădărag hadarag regional

  • 1. Băț gros, având diferite întrebuințări.
    exemple
    • Doi din pescari... împing din cînd în cînd cu un hadarag. ȘEZ. IV 115.
      surse: DLRLC
    • Fagi subțiri de hadaragi. ALECSANDRI, P. P. 316.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hădărău
    • 1.3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Amîndouă capetele stau întinse pe cîte un băț gros, numit hadarag. ȘEZ. IV 113.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Irina, cu o mînă pe hădăragu rîșniței și cu cealaltă în poala cu grăunțe, rîșnește cam alene. BUJOR, S. 75.
        surse: DLRLC

etimologie: