2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRTĂNÍT, -Ă, hărtăniți, -te, adj. (Pop.) 1. Care este făcut bucăți; ferfenițit2, sfâșiat, zdrențuit. 2. (Rar) Îmbrăcat în haine zdrențăroase; zdrențuit. – V. hărtăni.

hărtănit2, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 28 / Pl: ~iți, ~e / E: hărtăni] 1 Care este făcut bucăți. 2 Sfâșiat. 3 Zdrențuit. 4 (Rar) Care este îmbrăcat în haine proaste.

hărtănit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hărtăni] 1 Hărtănire (1). 2 Sfâșiere. 3 Zdrențuire. 4 (Iuz) Hărtănire (4).

HĂRTĂNÍT, -Ă, hărtăniți, -te, adj. 1. Care este făcut bucăți; ferfenițit2, sfâșiat, zdrențuit. 2. (Rar) Îmbrăcat în haine zdrențăroase; zdrențuit. – V. hărtăni.

HĂRTĂNÍT, -Ă, hărtăniți, -te, adj. 1.. Făcut bucăți, ferfenițit, rupt, sfîșiat, zdrențuit. În hainele hărtănite, absenți și desfigurați – păreau orice, în afară de oameni. SAHIA, N. 74. Și se bătură pînă ce armăsarul sfîșiat, hărtănit de sus pînă jos și plin de sînge, fu răzbit și biruit. ISPIRESCU, L. 28. 2. Îmbrăcat în haine zdrențăroase, zdrențuit. Pantazi fu omul cel mai ciufulit și mai hărtănit ce vreodată ceru, cum făcu el atunci, mîna unei fete. M. I. CARAGIALE, C. 149. Ieșeau toți afară înaintea lui, jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174.

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din hartan.

hărtăni [At: ZILOT, CRON. 357 / Pzi: ~nesc / E: hartan] 1-2 vtr A (se) face bucăți. 3 vt A sfâșia. 4 vt A zdrențui. 5 vi (Iuz) A adresa cuiva vorbe răutăcioase.

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din hartan.

HĂRTĂNÍ, hărtănesc, vb. IV. Tranz. A face bucăți, a rupe, a sfîșia, a zdrențui, a face harcea-parcea. De mic copil, hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 17. Cu ochii pîrliți, fără să vază, fără să-și dea seama de ce face, strigă ca și cum l-ar fi hărtănit o fiară sălbatecă, id. S. 207. ◊ Fig. Margareta citi din nou aceste pagini care-i curmau viața. Ca niște tăiușuri fierbinți îi treceau prin inimă și i-o hărtăneau. VLAHUȚĂ, O. A. I 128. ◊ Refl. Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144.

hărtănì v. a rupe în bucăți mari, a sfâșia: hărtăni pieile de bivol ISP. hainele de pe dânsa se hărtăniseră ISP.

hărtănésc v. tr. (d. hartan). Est. Sfîșiĭ, bucățesc: trup hărtănit, haĭne hărtănite. – În vest artănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărtăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărtănésc, imperf. 3 sg. hărtăneá; conj. prez. 3 să hărtăneáscă

hărtăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărtănésc, imperf. 3 sg. hărtăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărtăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRTĂNIT adj. ferfenițit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~; o haină ~.)

HĂRTĂNI vb. a (se) ferfeniți, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!)

Intrare: hărtănit
hărtănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărtănit
  • hărtănitul
  • hărtănitu‑
  • hărtăni
  • hărtănita
plural
  • hărtăniți
  • hărtăniții
  • hărtănite
  • hărtănitele
genitiv-dativ singular
  • hărtănit
  • hărtănitului
  • hărtănite
  • hărtănitei
plural
  • hărtăniți
  • hărtăniților
  • hărtănite
  • hărtănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hărtăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărtăni
  • hărtănire
  • hărtănit
  • hărtănitu‑
  • hărtănind
  • hărtănindu‑
singular plural
  • hărtănește
  • hărtăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărtănesc
(să)
  • hărtănesc
  • hărtăneam
  • hărtănii
  • hărtănisem
a II-a (tu)
  • hărtănești
(să)
  • hărtănești
  • hărtăneai
  • hărtăniși
  • hărtăniseși
a III-a (el, ea)
  • hărtănește
(să)
  • hărtănească
  • hărtănea
  • hărtăni
  • hărtănise
plural I (noi)
  • hărtănim
(să)
  • hărtănim
  • hărtăneam
  • hărtănirăm
  • hărtăniserăm
  • hărtănisem
a II-a (voi)
  • hărtăniți
(să)
  • hărtăniți
  • hărtăneați
  • hărtănirăți
  • hărtăniserăți
  • hărtăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hărtănesc
(să)
  • hărtănească
  • hărtăneau
  • hărtăni
  • hărtăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hărtănit popular

  • 1. Care este făcut bucăți; ferfenițit (1.).
    exemple
    • În hainele hărtănite, absenți și desfigurați – păreau orice, în afară de oameni. SAHIA, N. 74.
      surse: DLRLC
    • Și se bătură pînă ce armăsarul sfîșiat, hărtănit de sus pînă jos și plin de sînge, fu răzbit și biruit. ISPIRESCU, L. 28.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Îmbrăcat în haine zdrențăroase.
    exemple
    • Pantazi fu omul cel mai ciufulit și mai hărtănit ce vreodată ceru, cum făcu el atunci, mîna unei fete. M. I. CARAGIALE, C. 149.
      surse: DLRLC
    • Ieșeau toți afară înaintea lui, jigăriți și hărtăniți ca niște netoți. ISPIRESCU, L. 174.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hărtăni
    surse: DEX '98 DEX '09

hărtăni

  • 1. popular A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui.
    exemple
    • De mic copil, hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 17.
      surse: DLRLC
    • Cu ochii pîrliți, fără să vază, fără să-și dea seama de ce face, strigă ca și cum l-ar fi hărtănit o fiară sălbatecă, DELAVRANCEA, S. 207.
      surse: DLRLC
    • Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144.
      surse: DLRLC
    • figurat Margareta citi din nou aceste pagini care-i curmau viața. Ca niște tăiușuri fierbinți îi treceau prin inimă și i-o hărtăneau. VLAHUȚĂ, O. A. I 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • hartan
    surse: DEX '09 DEX '98