4 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂCÍT s. n. v. arăcit.

hărăcit2, ~ă a vz arăcit2

hărăcit1 sn vz arăcit1

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăci, hărăgi vb. IV] – Din arac.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.

HĂRĂCÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂGÍ vb. IV v. arăci.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGÍT s. n. v. arăcit.

arăcí vt [At: LB / V: (înv) hăr-, hărăgi / Pzi: ~cesc / E: arac1] (În legătură cu plante agățătoare) A susține cu pari.

arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.

HĂRĂCÍ vb. IV V. arăci.

HĂRĂGÍ vb. IV V. arăci.

ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la vița de vie sau la plantele agățătoare) A pune pe araci, a sprijini cu araci. – Variante: hărăcí (TEODORESCU, P.P. 315), hărăgí (ALECSANDRI, P. P. 359) vb. IV.

ARĂCÍT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcít, hărăgít s. n.

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]

A ARĂCÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) A pune pe araci. /Din arac

A HĂRĂGÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie) v. A ARĂCI.

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

arată toate definițiile

Intrare: hărăcit
hărăcit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hărăcit (part.)
hărăcit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
  • hărăci
  • hărăcita
plural
  • hărăciți
  • hărăciții
  • hărăcite
  • hărăcitele
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
  • hărăcite
  • hărăcitei
plural
  • hărăciți
  • hărăciților
  • hărăcite
  • hărăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: arăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăci
  • arăcire
  • arăcit
  • arăcitu‑
  • arăcind
  • arăcindu‑
singular plural
  • arăcește
  • arăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăcesc
(să)
  • arăcesc
  • arăceam
  • arăcii
  • arăcisem
a II-a (tu)
  • arăcești
(să)
  • arăcești
  • arăceai
  • arăciși
  • arăciseși
a III-a (el, ea)
  • arăcește
(să)
  • arăcească
  • arăcea
  • arăci
  • arăcise
plural I (noi)
  • arăcim
(să)
  • arăcim
  • arăceam
  • arăcirăm
  • arăciserăm
  • arăcisem
a II-a (voi)
  • arăciți
(să)
  • arăciți
  • arăceați
  • arăcirăți
  • arăciserăți
  • arăciseți
a III-a (ei, ele)
  • arăcesc
(să)
  • arăcească
  • arăceau
  • arăci
  • arăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăci
  • hărăcire
  • hărăcit
  • hărăcitu‑
  • hărăcind
  • hărăcindu‑
singular plural
  • hărăcește
  • hărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcesc
  • hărăceam
  • hărăcii
  • hărăcisem
a II-a (tu)
  • hărăcești
(să)
  • hărăcești
  • hărăceai
  • hărăciși
  • hărăciseși
a III-a (el, ea)
  • hărăcește
(să)
  • hărăcească
  • hărăcea
  • hărăci
  • hărăcise
plural I (noi)
  • hărăcim
(să)
  • hărăcim
  • hărăceam
  • hărăcirăm
  • hărăciserăm
  • hărăcisem
a II-a (voi)
  • hărăciți
(să)
  • hărăciți
  • hărăceați
  • hărăcirăți
  • hărăciserăți
  • hărăciseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăcesc
(să)
  • hărăcească
  • hărăceau
  • hărăci
  • hărăciseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăgi
  • hărăgire
  • hărăgit
  • hărăgitu‑
  • hărăgind
  • hărăgindu‑
singular plural
  • hărăgește
  • hărăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgesc
  • hărăgeam
  • hărăgii
  • hărăgisem
a II-a (tu)
  • hărăgești
(să)
  • hărăgești
  • hărăgeai
  • hărăgiși
  • hărăgiseși
a III-a (el, ea)
  • hărăgește
(să)
  • hărăgească
  • hărăgea
  • hărăgi
  • hărăgise
plural I (noi)
  • hărăgim
(să)
  • hărăgim
  • hărăgeam
  • hărăgirăm
  • hărăgiserăm
  • hărăgisem
a II-a (voi)
  • hărăgiți
(să)
  • hărăgiți
  • hărăgeați
  • hărăgirăți
  • hărăgiserăți
  • hărăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărăgesc
(să)
  • hărăgească
  • hărăgeau
  • hărăgi
  • hărăgiseră
Intrare: arăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăcit
  • arăcitul
  • arăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arăcit
  • arăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arăci hărăci hărăgi

  • 1. A pune pe araci vița-de-vie sau alte plante agățătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • arac
    surse: DEX '09 DEX '98

arăcit (s.n.) hărăcit hărăgit

  • 1. Faptul de a arăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Arăcitul viei.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arăci
    surse: DEX '98 DEX '09