3 definiții pentru arăcit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arăcit2, ~ă a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr~, hărăgit / Pl: ~iți, ~e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.

Intrare: arăcit (adj.)
arăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăcit
  • arăcitul
  • arăcitu‑
  • arăci
  • arăcita
plural
  • arăciți
  • arăciții
  • arăcite
  • arăcitele
genitiv-dativ singular
  • arăcit
  • arăcitului
  • arăcite
  • arăcitei
plural
  • arăciți
  • arăciților
  • arăcite
  • arăcitelor
vocativ singular
plural
hărăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
  • hărăci
  • hărăcita
plural
  • hărăciți
  • hărăciții
  • hărăcite
  • hărăcitele
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
  • hărăcite
  • hărăcitei
plural
  • hărăciți
  • hărăciților
  • hărăcite
  • hărăcitelor
vocativ singular
plural
hărăgit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
  • hărăgi
  • hărăgita
plural
  • hărăgiți
  • hărăgiții
  • hărăgite
  • hărăgitele
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
  • hărăgite
  • hărăgitei
plural
  • hărăgiți
  • hărăgiților
  • hărăgite
  • hărăgitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)