3 definiții pentru arăcit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arăcit2, ~ă a [At: ȘEZ. II, 42h/33 / V: (înv) hăr~, hărăgit / Pl: ~iți, ~e / E: arăci] 1 Susținut cu pari. 2 (Reg; îs) Fată ~ă Fată bătrână. 3 (Reg; îf hărăgit) Pocit.
hărăcit2, ~ă a vz arăcit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăgit3, ~ă a vz arăcit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arăcit (adj.)
arăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
hărăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
hărăgit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)