13 definiții pentru arăcit (s.n.)

Explicative DEX

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.

arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.

ARĂCIT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcit, hărăgit s. n.

ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.]

arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.

hărăcit1 sn vz arăcit1

hărăgit2 sn vz arăcit

ARĂCIRE sf., ARĂCIT sbst. 🚜 Faptul de a arăci.

Ortografice DOOM

arăcit s. n.

arăcit s. n.

arăcit s. n.

Intrare: arăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arăcit
  • arăcitul
  • arăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arăcit
  • arăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitul
  • hărăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăcit
  • hărăcitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitul
  • hărăgitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hărăgit
  • hărăgitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arăcitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a arăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Arăcitul viei. DLRLC
etimologie:
  • vezi arăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.