13 definiții pentru arăcit (s.n.)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.
ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.] – V. arăci.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
arăcit1 sn [At: H II / Pl: ~uri / V: (înv) hăr-, hărăgit / E: arăci] Susținere cu pari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂCIT s. n. Acțiunea de a arăci. Arăcitul viei. – Variante: hărăcit, hărăgit s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂCIT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcit, hărăgit s. n.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
arăcit n. lucrarea de a arăci: arăcitul viei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRĂCIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRĂGIT s. n. v. arăcit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hărăcit1 sn vz arăcit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hărăgit2 sn vz arăcit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARĂCIRE sf., ARĂCIT sbst. 🚜 Faptul de a arăci.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arăcit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arăcit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arăcit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arăcitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a arăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Arăcitul viei. DLRLC
-
etimologie:
- arăci DEX '98 DEX '09