8 definiții pentru hăitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂITÁR, hăitari, s. m. (Reg.) Hăitaș2. – Haită + suf. -ar.

HĂITÁR, hăitari, s. m. (Reg.) Hăitaș2. – Haită + suf. -ar.

hăitar sm [At: ODOBESCU, O. III, 144 / Pl: ~i / E: haită + -ar] Hăitaș (1).

HĂITÁR, hăitari, s. m. Hăitaș. Se mai văd... pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, cari compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144. – Pronunțat: hăi-.

hăitar m. cel ce mână o haită: hăitari, bătăiași, șoimari OD.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăitár (reg.) s. m., pl. hăitári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂITÁR s. v. bătăiaș, gonaci, gonaș, hăitaș, mânător.

hăitar s. v. BĂTĂIAȘ. GONACI. GONAȘ. HĂITAȘ. MÎNĂTOR.

Intrare: hăitar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăitar
  • hăitarul
  • hăitaru‑
plural
  • hăitari
  • hăitarii
genitiv-dativ singular
  • hăitar
  • hăitarului
plural
  • hăitari
  • hăitarilor
vocativ singular
  • hăitarule
  • hăitare
plural
  • hăitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăitar

etimologie:

  • Haită + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09