2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂDĂRẮU, hădăraie, s. n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró.

HĂDĂRẮU, hădăraie, s. n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró.

hădărău sn [At: KLEIN, D. 91/ Pl: ~raie / E: mg hadarό] 1-2 Hădărag (1, 3). 3 (Olt) Jujeu. 4 (Fig) Blendănău.

odărău[1] sn vz hădărău

  1. Varianta de față lipsește în definiția principală — LauraGellner

hădărag m. 1. Tr. bățul scurt și gros al îmblăciului: fagi subțiri de hădăragi POP.; 2. Mold. lemnul volocului de care trag pescarii; 3. Mold. titirezul morii. [Și hădărău: ung. HADARÓ].

hadarág n., pl. e (ung. hadaró, pl. rók, umblăciŭ, om care vorbește prea răpede. V. hondrănesc). Bățu cel mic al umblăciuluĭ. La moară, bățu care izbește în teĭcă. Cĭomag gros. – În Trans. hădărag și (Șez. 37, 128) hătărag, în Arg. și hădărăŭ, pl. ăĭe. V. meliță și posadă.

hădărág și -rắŭ, V. hadarag.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hădărắu (reg.) s. n., art. hădărắul; pl. hădăráie

hădărău (piesă de moară) s. n., art. hădărăul; pl. hădăráie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Hădăr/ău, -ugă v. Hadarag 2, 3.

Intrare: Hădărău
Hădărău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hădărău
Intrare: hădărău
hădărău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hădărău
  • hădărăul
  • hădărău‑
plural
  • hădăraie
  • hădăraiele
genitiv-dativ singular
  • hădărău
  • hădărăului
plural
  • hădăraie
  • hădăraielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hădărău

etimologie: