21 de definiții pentru hârtop vârtop (2) (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârtop sn [At: DOSOFTEI, V. S. 34 / V: hărloa sf, hărtoa sf, ~oa sf hortoa sf, hotroa sf, vârtoa sf, vâ~ / Pl: ~oape și (rar) ~uri / E: vsl врътъпъ] 1 Vizuină. 2 Grotă. 3 Groapă pe un drum. 4 Scobitură lungă și adâncă formată de o apă. 5 Râpă prăpăstioasă. 6 Afundătură în care cresc diferite ierburi. 7 Adâncitură în care s-a adunat apă. 8 Loc cu multe denivelări. 9 Pietriș care cade de pe munte la vale. 10 Poiană pe coastă. 11 Cantitate care se poate lua cu coasa, de jur-împrejur, de un cosaș.

HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuri.Var.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

HÂRTÓP, hârtoape, s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum. 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [Pl. și: hârtopuriVar.: (pop.) vârtóp s. n.] – Din sl. vrŭtŭpŭ.

HÂRTÓP ~oápe n. 1) Adâncitură mare în pământ. 2) Loc înfundat între dealuri cu pante abrupte. /<sl. vrutupu

VÂRTÓP s. n. v. hârtop.

VÂRTÓP s. n. V. hârtop.

HÎRTÓP, hîrtoape, s. n. 1. Adîncitură, groapă în drum. Roți de car, care nu se sfarmă în cele mai blestemate hîrtoape. CAMILAR, N. II 5. Nu mai vedea de e piatră sau hîrtop pe unde călca. BUJOR, S. 25. Luă calul de căpăstru și se lăsă la vale, prin hîrtoapele străzii. DUNĂREANU, CH. 7. 2. Scobitură adîncă, prelungită, de forma unei rîpe prăpăstioase, produsă de apă. Grindul cu semănăturile e al meu... Și-i drept să fac cu dînsul ce gîndesc. Să-l ar, să-l semăn, să-i umplu hîrtoapele. DAVIDOGLU, O. 70. Altă movilă este spre S, în marginea unei păduri și pe muchea unui hîrtop. ODOBESCU, S. II 174. – Pl. și: hîrtopuri (SADOVEANU, O. II 106). – Variantă: (popular) vîrtóp (TEODORESCU, P. P. 516) s. n.

vârtop n. 1. văgăună de munte: umpleau crângurile și toate vârtoapele POP.; 2. loc înfundat cu gropi cari împiedică scurgerea apelor. [Mold. hârtoapă, vechiu-rom. vârtop, peșteră («vârtop de tâlhari», Coresi) = slav. VRŬTŬPŬ, cavernă].

hîrtóp și (vechĭ) vîrtóp n., pl. oape (vsl. vrŭtŭpŭ și -opŭ, peșteră, grădină; bg. vurtop, anafor; rus. vertep, peșteră). Vechĭ. Ascunzătoare: vîrtop de tîlharĭ (Cor.). Azĭ. Văgăună, adîncătură (chear așa de mare în cît să adăpostească un sat): un cîmp, un drum plin de hîrtoape.Hîrtoapă, vechĭ vîrtoapă, f., pl. e și opĭ. În nord și hotrop orĭ -oapă, pl. oape: O rămas pîntre hotroape cu oile cele ștĭoape. O rămas pe cele groape cu oile cele ștĭoape (Șez. 1922, 149 și 1927, 102). De aci și numele de familie Șotropa. În Serbia vîrtop (după bg.), anafor. V. groapă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârtóp s. n., pl. hârtoápe

hârtóp s. n., pl. hârtoápe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRTOÁPE s. pl. hopuri (pl.), (Mold.) rătăcane (pl.), (Olt., Ban. și Munt.) șomârdoale (pl.). (Un drum plin de ~.)

HÎRTOAPE s. pl. hopuri (pl.), (Mold.) rătăcane (pl.), (Olt., Ban. și Munt.) șomîrdoale (pl.). (Un drum plin de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hîrtóp (hârtoápe), s. n.1. Peșteră. – 2. Rîpă, groapă. – 3. Adîncitură; groapă pe un drum. – Var. hîrtoapă, vîrtop, vîrtoapă, hotrop, hotroapă. Mr. vîrtoapi. Sl. vrŭtŭpŭ (Cihac, II, 450; DAR), cf. bg. vărtop, sb., cr., slov., ceh. vertep.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârtóp, hârtoápe, s.n. (reg.) 1. vizuină, bârlog, grotă. 2. râpă, ponor, crăpătură. 3. groapă adâncă cu apă, afundătură; mlaștină. 4. (la pl.) gropi cu noroi și apă pe un drum de țară, în care se înfundă roata căruței. 5. poiană pe o coastă de deal.

vârtóp, vârtoápe, s.n. (reg.) groapă pe un drum. 2. râpă prăpăstioasă; văgăună.

vârtóp, vârtoape, s.n. – (reg.) Adâncitură, groapă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. ♦ (top.) Vârtop, lac glaciar în Munții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1.750 m. – Var. a lui hârtop (< sl. vrǔtǔpǔ) (Scriban, DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: hârtop
hârtop1 (pl. -oape) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârtop
  • hârtopul
  • hârtopu‑
plural
  • hârtoape
  • hârtoapele
genitiv-dativ singular
  • hârtop
  • hârtopului
plural
  • hârtoape
  • hârtoapelor
vocativ singular
plural
hârtop2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârtop
  • hârtopul
  • hârtopu‑
plural
  • hârtopuri
  • hârtopurile
genitiv-dativ singular
  • hârtop
  • hârtopului
plural
  • hârtopuri
  • hârtopurilor
vocativ singular
plural
vârtop1 (pl. -oape) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârtop
  • vârtopul
  • vârtopu‑
plural
  • vârtoape
  • vârtoapele
genitiv-dativ singular
  • vârtop
  • vârtopului
plural
  • vârtoape
  • vârtoapelor
vocativ singular
plural
vârtop2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârtop
  • vârtopul
  • vârtopu‑
plural
  • vârtopuri
  • vârtopurile
genitiv-dativ singular
  • vârtop
  • vârtopului
plural
  • vârtopuri
  • vârtopurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârtop vârtop (2)

  • 1. Adâncitură, groapă pe un drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Roți de car, care nu se sfarmă în cele mai blestemate hîrtoape. CAMILAR, N. II 5.
      surse: DLRLC
    • Nu mai vedea de e piatră sau hîrtop pe unde călca. BUJOR, S. 25.
      surse: DLRLC
    • Luă calul de căpăstru și se lăsă la vale, prin hîrtoapele străzii. DUNĂREANU, CH. 7.
      surse: DLRLC
  • 2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Grindul cu semănăturile e al meu... Și-i drept să fac cu dînsul ce gîndesc. Să-l ar, să-l semăn, să-i umplu hîrtoapele. DAVIDOGLU, O. 70.
      surse: DLRLC
    • Altă movilă este spre S, în marginea unei păduri și pe muchea unui hîrtop. ODOBESCU, S. II 174.
      surse: DLRLC

etimologie: