Definiția cu ID-ul 498977:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hîrtop (hîrtoape), s. n. – 1. Peșteră. – 2. Rîpă, groapă. – 3. Adîncitură; groapă pe un drum. – Var. hîrtoapă, vîrtop, vîrtoapă, hotrop, hotroapă. Mr. vîrtoapi. Sl. vrŭtŭpŭ (Cihac, II, 450; DAR), cf. bg. vărtop, sb., cr., slov., ceh. vertep.