2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRSÍT, -Ă, hârsiți, -te, adj. (Reg.) Lacom de câștig, avid de bani, cărpănos; p. ext. rău, lipsit de înțelegere. [Var.: hărsít, -ă adj.] – V. hârsi.

HÂRSÍT, -Ă, hârsiți, -te, adj. (Reg.) Lacom de câștig, avid de bani, cărpănos; p. ext. rău, lipsit de înțelegere. [Var.: hărsít, -ă adj.] – V. hârsi.

hârsit2, ~ă a [At: LB / V: arsât, hărăs~ / Pl: ~iți, ~e / E: hârsi] (Reg) 1 Lacom de câștig. 2 Avar. 3 (Pex) Neomenos. 4 Sărac lipit pământului. 5 Pierit de foame. 6 Uzat. 7 Murdar.

hârsit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hârsî] (Reg) 1 Hârsire (1). 2 Zgârcenie. 3 Hârsire (3).

hârsit a. Mold. 1. cumplit; hârsita de mătușă nu mă slăbia din fugă CR.; 2. Munt. deprins cu nevoile. [V. hărșì].

HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

hârsi vr [At: ISPIRESCU, U. 24/20 / Pzi: ~sesc / E: nct] (Reg) 1 A nu se îndura să cheltuiască. 2 A se zgârci. 3 A se hârșâi (3).

HĂRSÍT, -Ă adj. V. hârsit.

HÎRSÍ, hîrsesc, vb. IV. Refl. (Popular) 1. A se zgîrci, a se scumpi. De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387. 2. A se deprinde cu ceva. Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24. Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135.

HÎRSÍT, -Ă, hîrsiți, -te, adj. (Mold.; și în forma hărsit) Zgîrcit, avar; rău, neînțelegător. Hărsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: hărsít, -ă adj.

hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hârsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârsésc, imperf. 3 sg. hârseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hârseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRSÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

HÂRSÍ vb. v. aclimatiza, acomoda, adapta, deda, deprinde, familiariza, învăța, obișnui, scumpi, zgârci.

hîrsi vb. v. ACLIMATIZA. ACOMODA. ADAPTA. DEDA. DEPRINDE. FAMILIARIZA. ÎNVĂȚA. OBIȘNUI. SCUMPI. ZGÎRCI.

hîrsit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârsít, hârsítă, hârsíți, hârsíte, adj. (reg.) avid de bani, lacom de câștig, cărpănos, zgârcit, avar. 2. trecut prin necazuri și nevoi, deprins cu răul și neajunsurile; călit. 3. istovit, stâlcit, uzat.

Intrare: hârsit
hârsit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârsit
  • hârsitul
  • hârsitu‑
  • hârsi
  • hârsita
plural
  • hârsiți
  • hârsiții
  • hârsite
  • hârsitele
genitiv-dativ singular
  • hârsit
  • hârsitului
  • hârsite
  • hârsitei
plural
  • hârsiți
  • hârsiților
  • hârsite
  • hârsitelor
vocativ singular
plural
hărsit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărsit
  • hărsitul
  • hărsitu‑
  • hărsi
  • hărsita
plural
  • hărsiți
  • hărsiții
  • hărsite
  • hărsitele
genitiv-dativ singular
  • hărsit
  • hărsitului
  • hărsite
  • hărsitei
plural
  • hărsiți
  • hărsiților
  • hărsite
  • hărsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hârsi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârsi
  • hârsire
  • hârsit
  • hârsitu‑
  • hârsind
  • hârsindu‑
singular plural
  • hârsește
  • hârsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârsesc
(să)
  • hârsesc
  • hârseam
  • hârsii
  • hârsisem
a II-a (tu)
  • hârsești
(să)
  • hârsești
  • hârseai
  • hârsiși
  • hârsiseși
a III-a (el, ea)
  • hârsește
(să)
  • hârsească
  • hârsea
  • hârsi
  • hârsise
plural I (noi)
  • hârsim
(să)
  • hârsim
  • hârseam
  • hârsirăm
  • hârsiserăm
  • hârsisem
a II-a (voi)
  • hârsiți
(să)
  • hârsiți
  • hârseați
  • hârsirăți
  • hârsiserăți
  • hârsiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârsesc
(să)
  • hârsească
  • hârseau
  • hârsi
  • hârsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârsit hărsit

etimologie:

  • vezi hârsi
    surse: DEX '98 DEX '09

hârsi regional

  • 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387.
      surse: DLRLC
  • 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hârșâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24.
      surse: DLRLC
    • Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135.
      surse: DLRLC

etimologie: