13 definiții pentru hârleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârleț sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. 194/18/ V: ~lez / Pl: ~e / E: vsl роульсь] 1 (Mol; Trs) Lopată. 2 (Mun; îf hârlez) Cazma. 3 Partea cea mai lungă din iadeșul rupt. 4 (Îe) De-amu numai sapa și ~ul (D. oameni) A ajuns la sfârșitul vieții.

HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. rylĭcĭ.[1] corectată

  1. În original: gylĭcĭ. — gall

HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. rylĭcĭ.

HÂRLÉȚ ~e n. Unealtă formată dintr-o placă de fier rotunjită și ascuțită la capătul de jos, fixată pe o coadă de lemn și folosită la săpat. /<sl. rylici

hârleț n. 1. instrument agricol cu care se lucrează pământul mai bine decât cu plugul și sapa, dar mai încet; 2. bărburătură (după forma-i). [Slav. RYLĬȚĬ].

HÎRLÉȚ, hîrlețe, s. n. (Mold., Transilv.) Cazma (1). Hîrlețul lui Cocoran rupea bucăți de maluri. CAMILAR, TEM. 39.

hîrléț n., pl. e (vsl. rylĭcĭ, a. î., d. rylo, rît, ryti, a rîma, a săpa; rus. ryléc, pol. rylec, a. î.). Est. Lopată de fer de săpat pămîntu împingînd cu talpa pe ĭa (numită și hîrlez în Cov., de unde poate și numele satuluĭ Virlez, și cazma în sud și’n nord). Munt. est săpăligă. V. arșăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârléț s. n., pl. hârléțe

hârléț s. n., pl. hârléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÎRLEȚ s. cazma, (reg.) sapă, (prin Ban.) arșov, (prin Transilv.) așău, (prin Olt.) săpătoare. (Sapă pămîntul cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hîrléț (hârléțe), s. m. – Cazma. – Var. hîrlez, (Trans.) ruleț. Sl. rylicĭ, rylecŭ (Miklosich, Lexicon, 810; Cihac, II, 138; Conev 93; Iordan, Dift., 146).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârléț, hârléțe, s.n. (reg.) 1. cazma, așău. 2. lopată. 3. tăietură în formă de unghi drept la urechea oilor; bărburătură.

Intrare: hârleț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârleț
  • hârlețul
  • hârlețu‑
plural
  • hârlețe
  • hârlețele
genitiv-dativ singular
  • hârleț
  • hârlețului
plural
  • hârlețe
  • hârlețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârleț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Hîrlețul lui Cocoran rupea bucăți de maluri. CAMILAR, TEM. 39.
      surse: DLRLC

etimologie: