2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRȘNÍ vb. IV v. hărșni.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș.

HĂRȘTÍ vb. IV v. hărșni.

hărșni vt [At: SBIERA, R 121 / V: ~ști, hăr~ / Pzi: ~nesc / E: harș] (Reg) 1 A tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă) Si: a reteza. 2 A fura ceva foarte repede și cu abilitate.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărștí, hârșní vb. IV] – Din harș.

HĂRȘNÍ, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) 1. A tăia, a reteza ceva (dintr-o lovitură scurtă). Nu tîrziu după aceasta dă să treacă pragul și ficiorul... dar ostașii îi hărșnesc și acestuia capul. SBIERA, P. 121. 2. A lua (ceva) foarte repede; a șterpeli. Cum i-au părut că doarme omul, au și hărșnit botica. SBIERA, P. 198. – Variantă: hărștí (SBIERA, P. 116) vb. IV.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărșní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnésc, imperf. 3 sg. hărșneá; conj. prez. 3 să hărșneáscă

hărșní vb. (sil. mf. hărș-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnésc, imperf. 3 sg. hărșneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hărșneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRȘNÍ vb. v. fura, lua, sustrage.

Intrare: hârșni
hârșni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hărșni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărșni
  • hărșnire
  • hărșnit
  • hărșnitu‑
  • hărșnind
  • hărșnindu‑
singular plural
  • hărșnește
  • hărșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărșnesc
(să)
  • hărșnesc
  • hărșneam
  • hărșnii
  • hărșnisem
a II-a (tu)
  • hărșnești
(să)
  • hărșnești
  • hărșneai
  • hărșniși
  • hărșniseși
a III-a (el, ea)
  • hărșnește
(să)
  • hărșnească
  • hărșnea
  • hărșni
  • hărșnise
plural I (noi)
  • hărșnim
(să)
  • hărșnim
  • hărșneam
  • hărșnirăm
  • hărșniserăm
  • hărșnisem
a II-a (voi)
  • hărșniți
(să)
  • hărșniți
  • hărșneați
  • hărșnirăți
  • hărșniserăți
  • hărșniseți
a III-a (ei, ele)
  • hărșnesc
(să)
  • hărșnească
  • hărșneau
  • hărșni
  • hărșniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărști
  • hărștire
  • hărștit
  • hărștitu‑
  • hărștind
  • hărștindu‑
singular plural
  • hărștește
  • hărștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărștesc
(să)
  • hărștesc
  • hărșteam
  • hărștii
  • hărștisem
a II-a (tu)
  • hărștești
(să)
  • hărștești
  • hărșteai
  • hărștiși
  • hărștiseși
a III-a (el, ea)
  • hărștește
(să)
  • hărștească
  • hărștea
  • hărști
  • hărștise
plural I (noi)
  • hărștim
(să)
  • hărștim
  • hărșteam
  • hărștirăm
  • hărștiserăm
  • hărștisem
a II-a (voi)
  • hărștiți
(să)
  • hărștiți
  • hărșteați
  • hărștirăți
  • hărștiserăți
  • hărștiseți
a III-a (ei, ele)
  • hărștesc
(să)
  • hărștească
  • hărșteau
  • hărști
  • hărștiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșni
  • hârșnire
  • hârșnit
  • hârșnitu‑
  • hârșnind
  • hârșnindu‑
singular plural
  • hârșnește
  • hârșniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșnesc
(să)
  • hârșnesc
  • hârșneam
  • hârșnii
  • hârșnisem
a II-a (tu)
  • hârșnești
(să)
  • hârșnești
  • hârșneai
  • hârșniși
  • hârșniseși
a III-a (el, ea)
  • hârșnește
(să)
  • hârșnească
  • hârșnea
  • hârșni
  • hârșnise
plural I (noi)
  • hârșnim
(să)
  • hârșnim
  • hârșneam
  • hârșnirăm
  • hârșniserăm
  • hârșnisem
a II-a (voi)
  • hârșniți
(să)
  • hârșniți
  • hârșneați
  • hârșnirăți
  • hârșniserăți
  • hârșniseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșnesc
(să)
  • hârșnească
  • hârșneau
  • hârșni
  • hârșniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hărșni hărști hârșni popular

  • 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reteza tăia attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu tîrziu după aceasta dă să treacă pragul și ficiorul... dar ostașii îi hărșnesc și acestuia capul. SBIERA, P. 121.
      surse: DLRLC
  • 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate).
    exemple
    • Cum i-au părut că doarme omul, au și hărșnit botica. SBIERA, P. 198.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • harș
    surse: DEX '09 DEX '98