10 definiții pentru hârâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRÂIÁLĂ, hărâieli, s. f. Zgomot răgușit produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.

hârâia sf [At: DELAVRANCEA, S. 188 / V: ~răi~ / Pl: ~ieli / E: hârâi+ -eală] 1-3 Hârăire (1-3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6-8 Hârăire (6-8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.

HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s. f. Zgomot răgușit și hârâitor, produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală.

HÎRÎIÁLĂ, hîrîieli, s. f. Zgomot care însoțește respirația unui om bolnav de piept; tuse (din piept), hîrîit. Acest glas... era slab, năbușit, tăiat de tuse, bolborosit într-o hîrîială care-l îngheța pînă la măduva oaselor. DELAVRANCEA, S. 188.

hîrîĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea saŭ rezultatu hîrîiriĭ. Fig. Fam. Ceartă, cĭorovoĭală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli

hârâiálă s. f., g.-d. art. hârâiélii; pl. hârâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit, horcăială.

HÎRÎIA s. hîrcîială, hîrcîit, horcăială.

Intrare: hârâială
hârâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâia
  • hârâiala
plural
  • hârâieli
  • hârâielile
genitiv-dativ singular
  • hârâieli
  • hârâielii
plural
  • hârâieli
  • hârâielilor
vocativ singular
plural

hârâială

etimologie:

  • Hârâi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98