2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

guvernat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: guverna] Condus.

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner.

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner.

guverna vt [At: MACEDONSKI, O. I 258 / Pzi: ~nez / E: fr gouverner] 1 A conduce un stat. 2 (Rar; pex) A îndruma conduita cuiva. 3 (Grm) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. 4 (Mrn) A menține sau a schimba direcția de deplasare cu ajutorul cârmei.

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. Trebuință să fie guvernat, Mai mult decît oricine avea neapărat. MACEDONSKI, O. I 258.

GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].

GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr. gouverner)

A GUVERNÁ ~éz tranz. 1) (state, popoare) A dirija stând în fruntea guvernului; a cârmui. 2) (persoane sau conduita lor) A susține cu sfaturi, cu recomandații; a povățui; a sfătui; a îndruma; a învăța. /<fr. gouverner

guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat.

*guvernéz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gŭbernare, vgr. kybernáo, conduc corabia saŭ statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează țara și domnește peste supușiĭ luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guverná (a ~) vb., ind. prez. 3 guverneáză

guverná vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz, 3 sg. și pl. guverneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUVERNÁ vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)

GUVERNA vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner.Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernantă, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LE ROI RÈGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.

LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guvernează actul – Formulă utilizată în dreptul internațional privat. Un act se întocmește în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia a fost încheiat.

Intrare: guvernat
guvernat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guvernat
  • guvernatul
  • guvernatu‑
  • guverna
  • guvernata
plural
  • guvernați
  • guvernații
  • guvernate
  • guvernatele
genitiv-dativ singular
  • guvernat
  • guvernatului
  • guvernate
  • guvernatei
plural
  • guvernați
  • guvernaților
  • guvernate
  • guvernatelor
vocativ singular
plural
Intrare: guverna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • guverna
  • guvernare
  • guvernat
  • guvernatu‑
  • guvernând
  • guvernându‑
singular plural
  • guvernea
  • guvernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • guvernez
(să)
  • guvernez
  • guvernam
  • guvernai
  • guvernasem
a II-a (tu)
  • guvernezi
(să)
  • guvernezi
  • guvernai
  • guvernași
  • guvernaseși
a III-a (el, ea)
  • guvernea
(să)
  • guverneze
  • guverna
  • guvernă
  • guvernase
plural I (noi)
  • guvernăm
(să)
  • guvernăm
  • guvernam
  • guvernarăm
  • guvernaserăm
  • guvernasem
a II-a (voi)
  • guvernați
(să)
  • guvernați
  • guvernați
  • guvernarăți
  • guvernaserăți
  • guvernaseți
a III-a (ei, ele)
  • guvernea
(să)
  • guverneze
  • guvernau
  • guverna
  • guvernaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guverna

  • 1. A dirija un stat, un popor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: administra conduce cârmui
  • 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei.
    surse: DN

etimologie: