guverna vt [At: MACEDONSKI, O. I 258 / Pzi: ~nez / E: fr gouverner] 1 A conduce un stat. 2 (Rar; pex) A îndruma conduita cuiva. 3 (Grm) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. 4 (Mrn) A menține sau a schimba direcția de deplasare cu ajutorul cârmei.

GUVERNA, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. Trebuință să fie guvernat, Mai mult decît oricine avea neapărat. MACEDONSKI, O. I 258.

GUVERNA vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cîrmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].

GUVERNA vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr. gouverner)

A GUVERNA ~ez tranz. 1) (state, popoare) A dirija stând în fruntea guvernului; a cârmui. 2) (persoane sau conduita lor) A susține cu sfaturi, cu recomandații; a povățui; a sfătui; a îndruma; a învăța. /<fr. gouverner

guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat.

*guvernéz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gŭbernare, vgr. kybernáo, conduc corabia saŭ statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează țara și domnește peste supușiĭ luĭ.

guverna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. guvernez, 3 guvernează; conj. prez. 1 sg. să guvernez, 3 să guverneze

guverna (a ~) vb., ind. prez. 3 guvernează

guverna vb., ind. prez. 1 sg. guvernez, 3 sg. și pl. guvernează

GUVERNA vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)

GUVERNA vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)

guverna (guvernez, guvernat), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernantă, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr.

LE ROI RÈGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.

LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guvernează actul – Formulă utilizată în dreptul internațional privat. Un act se întocmește în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia a fost încheiat.

Le roi règne et ne gouverne pas (fr. „Regele domnește, dar nu guvernează”) – Istoricul francez Adolphe Thiers și-a început cariera politică prin a combate absolutismul regal. În ziarul său „Le National”, la 1 iulie 1830, a semnat maxima de mai sus, care s-a bucurat de o rapidă popularitate. Fiind însă vorba de un istoric, trebuie cu atît mai mult să restabilim adevărul istoriei. Cu 250 de ani înaintea lui Thiers, cancelarul și generalul Jan Zamoyski a exprimat o părere identică în Dieta Poloniei. Cu o singură deosebire: a folosit formularea latină Rex regnat, sed non gubernat, care are absolut același înțeles. IST.