guvernare sf [At: EMINESCU, I. V. 45 / Pl: ~nări / E: guverna] 1 Conducere, administrare a unui stat. 2 Perioadă în care un guvern își exercită activitatea.

GUVERNARE, guvernări, s. f. 1. Acțiunea de a guverna; conducere a unui stat sau a unei unități administrative. Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratică din istoria poporului nostru. IST. R.P.R. 736. 2. Perioadă în care un guvern își exercită activitatea.

GUVERNARE s.f. Acțiunea de a guverna și rezultatul ei; timp cît durează un guvern sau o formă de guvernămînt. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cîrmei. [< guverna].

GUVERNARE s. f. 1. acțiunea de a guverna; timp cât durează un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. (< guverna)

GUVERNARE ~ări f. 1) v. A GUVERNA. 2) Perioadă în care un guvern își exercită puterea. /v. a guverna

guverna vt [At: MACEDONSKI, O. I 258 / Pzi: ~nez / E: fr gouverner] 1 A conduce un stat. 2 (Rar; pex) A îndruma conduita cuiva. 3 (Grm) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. 4 (Mrn) A menține sau a schimba direcția de deplasare cu ajutorul cârmei.

GUVERNA, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. Trebuință să fie guvernat, Mai mult decît oricine avea neapărat. MACEDONSKI, O. I 258.

GUVERNA vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cîrmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].

GUVERNA vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr. gouverner)

A GUVERNA ~ez tranz. 1) (state, popoare) A dirija stând în fruntea guvernului; a cârmui. 2) (persoane sau conduita lor) A susține cu sfaturi, cu recomandații; a povățui; a sfătui; a îndruma; a învăța. /<fr. gouverner

guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat.

*guvernéz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gŭbernare, vgr. kybernáo, conduc corabia saŭ statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează țara și domnește peste supușiĭ luĭ.

guvernare s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări

guvernare s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări

guvernare s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări

guverna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. guvernez, 3 guvernează; conj. prez. 1 sg. să guvernez, 3 să guverneze

guverna (a ~) vb., ind. prez. 3 guvernează

guverna vb., ind. prez. 1 sg. guvernez, 3 sg. și pl. guvernează

GUVERNARE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ țării de către Sfat.) 2. conducere, guvernământ, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)

GUVERNARE s. (POLITICĂ) 1. cîrmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpînire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării de către sfat.) 2. conducere, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)

GUVERNA vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)

GUVERNA vb. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (A ~ țara în pace.)

guverna (guvernez, guvernat), vb. – A conduce un stat, un popor. Lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s. n., din it. governo; gubernie, s. f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s. n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s. m.; guvernantă, s. f.; guvernant, s. m., toate din fr.

LE ROI RÈGNE ET NE GOUVERNE PAS (fr.) regele domnește, nu guvernează – Principiul monarhiei parlamentare enunțat în febr. 1830 de A. Thiers.

LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guvernează actul – Formulă utilizată în dreptul internațional privat. Un act se întocmește în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia a fost încheiat.

Le roi règne et ne gouverne pas (fr. „Regele domnește, dar nu guvernează”) – Istoricul francez Adolphe Thiers și-a început cariera politică prin a combate absolutismul regal. În ziarul său „Le National”, la 1 iulie 1830, a semnat maxima de mai sus, care s-a bucurat de o rapidă popularitate. Fiind însă vorba de un istoric, trebuie cu atît mai mult să restabilim adevărul istoriei. Cu 250 de ani înaintea lui Thiers, cancelarul și generalul Jan Zamoyski a exprimat o părere identică în Dieta Poloniei. Cu o singură deosebire: a folosit formularea latină Rex regnat, sed non gubernat, care are absolut același înțeles. IST.