2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUVERNÁRE, guvernări, s. f. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea. – V. guverna.

GUVERNÁRE, guvernări, s. f. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea. – V. guverna.

guvernare sf [At: EMINESCU, I. V. 45 / Pl: ~nări / E: guverna] 1 Conducere, administrare a unui stat. 2 Perioadă în care un guvern își exercită activitatea.

GUVERNÁRE, guvernări, s. f. 1. Acțiunea de a guverna; conducere a unui stat sau a unei unități administrative. Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratică din istoria poporului nostru. IST. R.P.R. 736. 2. Perioadă în care un guvern își exercită activitatea.

GUVERNÁRE s.f. Acțiunea de a guverna și rezultatul ei; timp cât durează un guvern sau o formă de guvernământ. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. [< guverna].

GUVERNÁRE s. f. 1. acțiunea de a guverna; timp cât durează un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. (< guverna)

GUVERNÁRE ~ări f. 1) v. A GUVERNA. 2) Perioadă în care un guvern își exercită puterea. /v. a guverna

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner.

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (Gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. – Din fr. gouverner.

guverna vt [At: MACEDONSKI, O. I 258 / Pzi: ~nez / E: fr gouverner] 1 A conduce un stat. 2 (Rar; pex) A îndruma conduita cuiva. 3 (Grm) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcție. 4 (Mrn) A menține sau a schimba direcția de deplasare cu ajutorul cârmei.

GUVERNÁ, guvernez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A conduce, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. Trebuință să fie guvernat, Mai mult decît oricine avea neapărat. MACEDONSKI, O. I 258.

GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [Cf. fr. gouverner, it. governare].

GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. 2. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție. (< fr. gouverner)

A GUVERNÁ ~éz tranz. 1) (state, popoare) A dirija stând în fruntea guvernului; a cârmui. 2) (persoane sau conduita lor) A susține cu sfaturi, cu recomandații; a povățui; a sfătui; a îndruma; a învăța. /<fr. gouverner

guvernà v. a conduce cu autoritate, a dirija: a guverna un Stat.

*guvernéz v. tr. (fr. gouverner, it. governare, d. lat. gŭbernare, vgr. kybernáo, conduc corabia saŭ statu. V. chivernisesc). Administrez, conduc un stat: regele guvernează țara și domnește peste supușiĭ luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guvernáre s. f., g.-d. art. guvernắrii; pl. guvernắri

guvernáre s. f., g.-d. art. guvernării; pl. guvernări

guverná (a ~) vb., ind. prez. 3 guverneáză

guverná vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz, 3 sg. și pl. guverneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUVERNÁRE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ țării de către Sfat.) 2. conducere, guvernământ, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)

GUVERNARE s. (POLITICĂ) 1. cîrmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpînire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării de către sfat.) 2. conducere, regim. (S-a instaurat o nouă ~ în acel stat.)

arată toate definițiile

Intrare: guvernare
guvernare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guvernare
  • guvernarea
plural
  • guvernări
  • guvernările
genitiv-dativ singular
  • guvernări
  • guvernării
plural
  • guvernări
  • guvernărilor
vocativ singular
plural
Intrare: guverna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • guverna
  • guvernare
  • guvernat
  • guvernatu‑
  • guvernând
  • guvernându‑
singular plural
  • guvernea
  • guvernați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • guvernez
(să)
  • guvernez
  • guvernam
  • guvernai
  • guvernasem
a II-a (tu)
  • guvernezi
(să)
  • guvernezi
  • guvernai
  • guvernași
  • guvernaseși
a III-a (el, ea)
  • guvernea
(să)
  • guverneze
  • guverna
  • guvernă
  • guvernase
plural I (noi)
  • guvernăm
(să)
  • guvernăm
  • guvernam
  • guvernarăm
  • guvernaserăm
  • guvernasem
a II-a (voi)
  • guvernați
(să)
  • guvernați
  • guvernați
  • guvernarăți
  • guvernaserăți
  • guvernaseți
a III-a (ei, ele)
  • guvernea
(să)
  • guverneze
  • guvernau
  • guverna
  • guvernaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

guvernare

  • 1. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratică din istoria poporului nostru. IST. R.P.R. 736.
      surse: DLRLC
  • 2. Conducerea unei nave cu ajutorul cârmei.
    surse: DN

etimologie:

  • vezi guverna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

guverna

  • 1. A dirija un stat, un popor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: administra conduce cârmui
  • 2. A menține sau a schimba direcția de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei.
    surse: DN

etimologie: