3 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

gutunare sf [At: ALRM I/I h. 159 / E: nct] (Reg) Astm.

GUTUNAR s. n. v. guturai.

GUTURAI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Pl. și: guturaie. – Var.: (reg.) gutunar s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

butunar sn vz gutunar[1]

  1. Care trimite la guturai. — gall

gutânai sn vz guturai

gutânar sn vz guturai

gutunai sn vz guturai

gutunar sn vz guturai

guturai2 sn [At: H IX, 46 / Pl: ~uri / E: ns cf bg гутурач] (Reg) Boală la vite.

guturai1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~rar, cutunar, ~tnar, butunar, ~tânar, ~tunai, gutânai / Pl: ~uri / E: lat *gutturalium (<guttur „gât, gâtlej”)] Boală contagioasă cu caracter epidemic, provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, însoțită de o bogată secreție apoasă Si: coriză.

guturar sn vz guturai

❍ GUTĂNAR (IU) sn. Olten. 🩺 GUTURAIU.

❍ GUTUNAR (pl. -re) sn. Mold. 🩺 GUTURAIU: puteai să prinzi un ~ de cele tătărești (ALECS.).

GUTUNAR s. n. V. guturai.

GUTURAI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunar s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

GUTUNAR s. n. (Mold.) Guturai. Viu eu în persoană; în orice caz, nu înainte de a-mi trece gutunarul. CARAGIALE, O. VII 36. Iar m-o prins gutunaru. ALECSANDRI, T. I 317.

GUTURAI, guturaiuri, s. n. Boală microbiană la oameni, provenită din răceală și constînd în inflamarea mucoasei nazale. Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.

GUTUNAR s. n. v. guturai.

GUTURAI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) care se localizează pe căile respiratorii superioare. [Var.: (reg.) gutunar s. n.] – Lat. gutturalium (< guttur « gît, gîtlej »).

GUTURAI ~iuri n. Boală constând în inflamația mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecție și manifestată prin strănuturi dese și secreție nazală apoasă. [Pl. și guturaie] /<lat. gutturalium

gutunar n. Mold. guturaiu: m’a prins un gutunar de cele tătărești AL.

guturaiu n. inflamațiunea mucoasei nazale. [Lat. *GUTTURALIUM (din GUTTUR, gât)].

gutunár (est și Tel.) n., pl. urĭ și e, și guturáĭ (vest) n., pl. urĭ (bg. guturak, -rač, buturáč, boturáč, de unde și megl. bútur, butură, buturáchi, guturaĭ; sîrb. gúntura, guntúrac, cr. guntunar). Coriză, troahnă, o boală microbiană provenită din răceală și caracterizată pin astuparea nasuluĭ și lăcrămare. V. catar.

Ortografice DOOM

!guturai s. n., pl. guturaiuri

guturai s. n., pl. guturaiuri/guturaie

guturai s. n., pl. guturaiuri/guturaie

Etimologice

guturai (-ie), s. n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia „tumoris inflatio”. Var. indică o încrucișare cu sb. gúntura, gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālis › guturar, cu disimilare). – Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci).

Sinonime

GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

GUTURAI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. și Transilv.) șuhărie. (Are un ~ rebel.)

Intrare: gutunare
gutunare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gutunar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunar
  • gutunarul
  • gutunaru‑
plural
  • gutunare
  • gutunarele
genitiv-dativ singular
  • gutunar
  • gutunarului
plural
  • gutunare
  • gutunarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: guturai
guturai1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurile
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurilor
vocativ singular —
plural —
guturai2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaie
  • guturaiele
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaie
  • guturaielor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunar
  • gutunarul
  • gutunaru‑
plural
  • gutunare
  • gutunarele
genitiv-dativ singular
  • gutunar
  • gutunarului
plural
  • gutunare
  • gutunarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutânai
  • gutânaiul
plural
  • gutânaiuri
  • gutânaiurile
genitiv-dativ singular
  • gutânai
  • gutânaiului
plural
  • gutânaiuri
  • gutânaiurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutânar
  • gutânarul
plural
  • gutânaruri
  • gutânarurile
genitiv-dativ singular
  • gutânar
  • gutânarului
plural
  • gutânaruri
  • gutânarurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunai
  • gutunaiul
plural
  • gutunaiuri
  • gutunaiurile
genitiv-dativ singular
  • gutunai
  • gutunaiului
plural
  • gutunaiuri
  • gutunaiurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturar
  • guturarul
plural
  • guturaruri
  • guturarurile
genitiv-dativ singular
  • guturar
  • guturarului
plural
  • guturaruri
  • guturarurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butunar
  • butunarul
plural
  • butunaruri
  • butunarurile
genitiv-dativ singular
  • butunar
  • butunarului
plural
  • butunaruri
  • butunarurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gutunar, gutunaresubstantiv neutru

  • 1. regional Moldova Guturai. DLRLC
    sinonime: guturai
    • format_quote Viu eu în persoană; în orice caz, nu înainte de a-mi trece gutunarul. CARAGIALE, O. VII 36. DLRLC
    • format_quote Iar m-o prins gutunaru. ALECSANDRI, T. I 317. DLRLC

guturai, guturaiurisubstantiv neutru

  • 1. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. DLRLC
    • format_quote Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74. DLRLC
etimologie:
  • limba latină *gutturalium (din guttur „gât, gâtlej”). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.