2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUTUNÁR s. n. v. guturai.

GUTUNÁR s. n. (Mold.) Guturai. Viu eu în persoană; în orice caz, nu înainte de a-mi trece gutunarul. CARAGIALE, O. VII 36. Iar m-o prins gutunaru. ALECSANDRI, T. I 317.

gutunar n. Mold. guturaiu: m’a prins un gutunar de cele tătărești AL.

gutunár (est și Tel.) n., pl. urĭ și e, și guturáĭ (vest) n., pl. urĭ (bg. guturak, -rač, buturáč, boturáč, de unde și megl. bútur, butură, buturáchi, guturaĭ; sîrb. gúntura, guntúrac, cr. guntunar). Coriză, troahnă, o boală microbiană provenită din răceală și caracterizată pin astuparea nasuluĭ și lăcrămare. V. catar.

GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Pl. și: guturaie.Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

guturai1 sn [At: ANON. CAR. / V: ~rar, cutunar, ~tnar, butunar, ~tânar, ~tunai, gutânai / Pl: ~uri / E: lat *gutturalium (<guttur „gât, gâtlej”)] Boală contagioasă cu caracter epidemic, provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, însoțită de o bogată secreție apoasă Si: coriză.

guturai2 sn [At: H IX, 46 / Pl: ~uri / E: ns cf bg гутурач] (Reg) Boală la vite.

GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”).

GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală microbiană la oameni, provenită din răceală și constînd în inflamarea mucoasei nazale. Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53. Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.

GUTURÁI ~iuri n. Boală constând în inflamația mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecție și manifestată prin strănuturi dese și secreție nazală apoasă. [Pl. și guturaie] /<lat. gutturalium

guturaiu n. inflamațiunea mucoasei nazale. [Lat. *GUTTURALIUM (din GUTTUR, gât)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie

guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie

arată toate definițiile

Intrare: gutunar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunar
  • gutunarul
  • gutunaru‑
plural
  • gutunare
  • gutunarele
genitiv-dativ singular
  • gutunar
  • gutunarului
plural
  • gutunare
  • gutunarelor
vocativ singular
plural
Intrare: guturai
guturai1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurile
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaiuri
  • guturaiurilor
vocativ singular
plural
gutânai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gutânar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gutunai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guturar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
guturai2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guturai
  • guturaiul
  • guturaiu‑
plural
  • guturaie
  • guturaiele
genitiv-dativ singular
  • guturai
  • guturaiului
plural
  • guturaie
  • guturaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutunar
  • gutunarul
  • gutunaru‑
plural
  • gutunare
  • gutunarele
genitiv-dativ singular
  • gutunar
  • gutunarului
plural
  • gutunare
  • gutunarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gutunar

  • exemple
    • Viu eu în persoană; în orice caz, nu înainte de a-mi trece gutunarul. CARAGIALE, O. VII 36.
      surse: DLRLC
    • Iar m-o prins gutunaru. ALECSANDRI, T. I 317.
      surse: DLRLC

etimologie:

guturai gutânai gutânar gutunai guturar gutunar

  • 1. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă.
    exemple
    • Toamna cea întunecată... Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină, Guturai. TOPÎRCEANU, B. 53.
      surse: DLRLC
    • Sper că pîn-atunci vei birui guturaiul. CARAGIALE, O. VII 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *gutturalium (din guttur „gât, gâtlej”).
    surse: DEX '09 DEX '98