2 intrări

school Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui.

GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui.

gutuie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 222 / V: ~tăie, ~tâie, ~tână, ~tie[1] / P: ~tu-ie / Pl: ~tui / E: gutui] 1 (Bot; Trs; șîc măr-~) Fructul gutuiului Si: (reg) alămioară. 2 (Îe) A înghiți cineva ~ia A o păți. corectată

  1. Ultimele 2 var., fără accent în original — LauraGellner

GUTÚIE, gutui, s. f. (În Transilv. și în compusul măr-gutuie) Fructul gutuiului; alămîioară. Dulceață de gutui.Vino, mîndră-n deal la vii, Să mîncăm mere-gutui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. – Variantă: (Mold.) gutắie (ALECSANDRI, T. 105) s. f.

GUTÚIE ~i f. Fruct al gutuiului. [G.-D. gutuii] /Din gutui

gutuie f. rodul gutuiului, cu miros pătrunzător, din care se fac compoturi și dulcețuri; iar din sâmburii ei, un ceaiu ce se bea pentru tuse și răgușală. [Lat. COTONEA].

gutúĭe f., pl. (lat. cotónea și cydónia [cydónium malum, măr cidonian], d. vgr. kydónion, gutuĭe, d. Kydon, un oraș în Creta; it. cotogna, sic. cutugna, pv. codoing [V. chitonag], fr. coing, cat. codony; engl. quince, germ. quitte, rut. [d. rom.] gutéĭ, rus. gutéĭ și [d. vsl. gdunĭa] gunĭ, nsl. kutina, bg. dunĭa). Fructu gutuĭuluĭ. – În nord gutăĭe, în Serbia gutîĭe.

MĂR2, mere, s. n. 1. Fructul mărului1. Și de-a soarelui căldură Voi fi roșie ca mărul. EMINESCU, O. I 55. Fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise. id. N. 51. Cu mîndra de-acum un an Dintr-un măr mă săturam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155. Merele putrede strică și pe cele bune (= exemplele rele exercită o influență dăunătoare). Mărul nu cade departe de pom (= copilul seamănă cu părinții săi). ◊ Mărul discordiei v. discordie.Expr. A bate (sau a lăsa) măr (pe cineva) = a bate rău (pe cineva). Fira a fost luată de mama ei și bătută acasă măr. PAS, Z. I 125. Lipsești de-a-ice, Că-ți sar în păr Și te bat măr. ALECSANDRI, T. I 111. Ia-l cu mîinile de păr să-l pisez, să ți-l las măr. PANN, P. V. I 113. ◊ Specii: măr crețesc v. crețesc; măr domnesc v. domnesc; măr dulce v. dulce; măr pădureț v. pădureț. ◊ Compus: (regional) măr-gutui = gutui. Vino, mîndră-n deal la vii, Să mîncăm mere-gutui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. 2. (Anat.; în expr.) Mărul lui Adam = partea proeminentă a zgîrciului tiroidian; nodul gîtului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi

gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi

măr-gutúie (reg.) s. n., pl. mére-gutúi

măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUTÚIE s. (BOT.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutuie.

arată toate definițiile

Intrare: gutuie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutuie
  • gutuia
plural
  • gutui
  • gutuile
genitiv-dativ singular
  • gutui
  • gutuii
plural
  • gutui
  • gutuilor
vocativ singular
plural
gutâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gutână
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gutie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gutăie
  • gutăia
plural
  • gutăi
  • gutăile
genitiv-dativ singular
  • gutăi
  • gutăii
plural
  • gutăi
  • gutăilor
vocativ singular
plural
Intrare: măr-gutuie
măr-gutuie substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măr-gutuie
  • mărul-gutuie
plural
  • mere-gutui
  • merele-gutui
genitiv-dativ singular
  • măr-gutui
  • mărului-gutui
plural
  • mere-gutui
  • merelor-gutui
vocativ singular
plural

gutuie gutâie gutână gutie gutăie

etimologie:

  • gutui
    surse: DEX '09 DEX '98

măr-gutuie

etimologie: