gutuie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 222 / V: ~tăie, ~tâie, ~tână, ~tie^[1] / P: ~tu-ie / Pl: ~tui / E: gutui] 1 (Bot; Trs; șîc măr-~) Fructul gutuiului Si: (reg) alămioară. 2 (Îe) A înghiți cineva ~ia A o păți. corectat(ă)

GUTUIE, gutui, s. f. (În Transilv. și în compusul măr-gutuie) Fructul gutuiului; alămîioară. Dulceață de gutui. ▭ Vino, mîndră-n deal la vii, Să mîncăm mere-gutui. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. – Variantă: (Mold.) gutăie (ALECSANDRI, T. 105) s. f.

GUTUIE ~i f. Fruct al gutuiului. [G.-D. gutuii] /Din gutui

gutuie f. rodul gutuiului, cu miros pătrunzător, din care se fac compoturi și dulcețuri; iar din sâmburii ei, un ceaiu ce se bea pentru tuse și răgușală. [Lat. COTONEA].

gutúĭe f., pl. uĭ (lat. cotónea și cydónia [cydónium malum, măr cidonian], d. vgr. kydónion, gutuĭe, d. Kydon, un oraș în Creta; it. cotogna, sic. cutugna, pv. codoing [V. chitonag], fr. coing, cat. codony; engl. quince, germ. quitte, rut. [d. rom.] gutéĭ, rus. gutéĭ și [d. vsl. gdunĭa] gunĭ, nsl. kutina, bg. dunĭa). Fructu gutuĭuluĭ. – În nord gutăĭe, în Serbia gutîĭe.

gutăie sf vz gutuie

gutâie sf vz gutuie

gutână sf vz gutuie

gutie sf vz gutuie

❍ĂLĂMÎIOARĂ sf. 🌿 = GUTUIE [alămîie].

GUTĂIE s. f. v. gutuie.

gutăĭe, gutîĭe, V. gutuĭe.

gutuie s. f., art. gutuia, g.-d. art. gutuii; pl. gutui

gutuie s. f., art. gutuia, g.-d. art. gutuii; pl. gutui

gutuie s. f., art. gutuia, g.-d. art. gutuii; pl. gutui

gutuie

gutuie, -tui (fructul).

GUTUIE s. (BOT.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutuie.

GUTUIE s. (BOT.) (reg.) alămîioară, (Transilv.) măr-gutuie.

gutuie, gutui s. f. (intl.) v. gutufan.