gută^1[1] [At: ANON. CAR. / V: gutu sn / E: fr goutte, lat gutta] 1 (Reg) Picătură de apă. 2 (Arh) Ornament sub formă de picătură a antablamentului ordinului doric. 3 (Reg; îe) A se face (cineva) ~ de apă A fi ud leoarcă. 4 Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente Si: podragă. 5 (Med) Apoplexie. 6 (Med) Paralizie. 7 (Îe) A lovi pe cineva ~a A se îmbolnăvi de apoplexie. 8 (Îae) A paraliza. corectată

gută² sf [At: DEX / Pl: ~te / E: eg gut] Fir subțire de material plastic, de care se leagă cârligul undiței.

gutu^[1] sn vz gută¹

GÚTĂ s. f. 1. Boală pricinuită de depunerea acidului uric la încheieturi; se manifestă sub formă de umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. Acest călugăr era culcat în pat, fiind bolnav de mulți ani de gută. BOLINTINEANU, O. 293. 2. (Transilv.) Dambla, apoplexie, paralizie. A lovi pe cineva guta.

GÚTĂ³ s.f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. [< engl. gutta].

GÚTĂ¹ s.f. Boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi și manifestată prin umflături dureroase ale acestora; podagră. [< fr. goutte].

GÚTĂ² s.f. 1. (Farm.) Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric. [< fr. goutte, cf. lat. gutta – picătură].

GÚTĂ² s. f. 1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă. (< fr. goutte, lat. gutta)

GÚTĂ³ s. f. fir confecționat din fibre sintetice, de care se leagă cârligul undiței. (< engl. gut)

GÚTĂ¹ s. f. boală de nutriție provocată prin depunerea sărurilor acidului uric la încheieturi și prin umflături dureroase ale acestora; podagră. (< fr. goutte)

GÚTĂ² ~e f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. /<engl. gut

GÚTĂ¹ f. Boală cronică provocată de dereglarea metabolismului și manifestată prin crize dureroase articulare; podagră. /<fr. goutte, lat. gutta

gută f. Med. boală de articulațiuni, podagră.

1) gută f., pl. e (lat. gutta, picătură; it. pg. gota, pv. cat. sp. gota, fr. goute. Cp. cu dambla, capie). Maram. Paralizie.

2) *gútă f., pl. e (lat. gŭtta, picătură, din cauză că se credea că această boală provine din infiltrarea umorilor). O boală de articulațiunĭ. Cînd atacă mînile se cheamă chiragră (vgr. heirágra, d. heir, mînă, și agréo, apuc); cînd atacă picĭoarele se cheamă podagră (vgr. podágra, d. pûs, podós, picĭor, și agréo, apuc. V. pelagră). E o boală ereditară care se agravează bînd ceaĭ, cafea, vin și mîncînd sărăturĭ. Gută senină, amaŭroză. Gută sciatică, sciatică. V. artrită.

gútă¹ (boală) s. f., g.-d. art. gútei

gútă² (fir) s. f., g.-d. art. gútei; pl. gúte

gútă (fir subțire de material plastic) s. f., pl. gúte