5 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÚTĂ2, gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. – Din engl. gut.

GÚTĂ2, gute, s. f. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. – Din engl. gut.

GÚTĂ1 s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”.

GÚTĂ1 s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”.

gu1[1] [At: ANON. CAR. / V: gutu sn / E: fr goutte, lat gutta] 1 (Reg) Picătură de apă. 2 (Arh) Ornament sub formă de picătură a antablamentului ordinului doric. 3 (Reg; îe) A se face (cineva) ~ de apă A fi ud leoarcă. 4 Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente Si: podragă. 5 (Med) Apoplexie. 6 (Med) Paralizie. 7 (Îe) A lovi pe cineva ~a A se îmbolnăvi de apoplexie. 8 (Îae) A paraliza. corectată

  1. În original, fără accent; la fel și varianta acestuia — LauraGellner

gu2 sf [At: DEX / Pl: ~te / E: eg gut] Fir subțire de material plastic, de care se leagă cârligul undiței.

gutu[1] sn vz gută1

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GÚTĂ s. f. 1. Boală pricinuită de depunerea acidului uric la încheieturi; se manifestă sub formă de umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. Acest călugăr era culcat în pat, fiind bolnav de mulți ani de gută. BOLINTINEANU, O. 293. 2. (Transilv.) Dambla, apoplexie, paralizie. A lovi pe cineva guta.

GÚTĂ3 s.f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. [< engl. gutta].

GÚTĂ1 s.f. Boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi și manifestată prin umflături dureroase ale acestora; podagră. [< fr. goutte].

GÚTĂ2 s.f. 1. (Farm.) Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric. [< fr. goutte, cf. lat. gutta – picătură].

GÚTĂ2 s. f. 1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. 2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă. (< fr. goutte, lat. gutta)

GÚTĂ1 s. f. boală de nutriție provocată prin depunerea sărurilor acidului uric la încheieturi și prin umflături dureroase ale acestora; podagră. (< fr. goutte)

GÚTĂ3 s. f. fir confecționat din fibre sintetice, de care se leagă cârligul undiței. (< engl. gut)

GÚTĂ2 ~e f. Fir confecționat din fibre sintetice de care se leagă cârligul undiței. /<engl. gut

GÚTĂ1 f. Boală cronică provocată de dereglarea metabolismului și manifestată prin crize dureroase articulare; podagră. /<fr. goutte, lat. gutta

gută f. Med. boală de articulațiuni, podagră.

2) *gútă f., pl. e (lat. gŭtta, picătură, din cauză că se credea că această boală provine din infiltrarea umorilor). O boală de articulațiunĭ. Cînd atacă mînile se cheamă chiragră (vgr. heirágra, d. heir, mînă, și agréo, apuc); cînd atacă picĭoarele se cheamă podagră (vgr. podágra, d. pûs, podós, picĭor, și agréo, apuc. V. pelagră). E o boală ereditară care se agravează bînd ceaĭ, cafea, vin și mîncînd sărăturĭ. Gută senină, amaŭroză. Gută sciatică, sciatică. V. artrită.

1) gută f., pl. e (lat. gutta, picătură; it. pg. gota, pv. cat. sp. gota, fr. goute. Cp. cu dambla, capie). Maram. Paralizie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gu1 (boală) s. f., g.-d. art. gutei

gu2 (fir) s. f., g.-d. art. gutei; pl. gute

gútă (fir subțire de material plastic) s. f., pl. gúte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÚTĂ s. (MED.) podagră, (Transilv.) șui, (înv.) podalghie.

GÚTĂ s. v. apoplexie, ictus apoplectic, paralizie.

gu s. v. APOPLEXIE. ICTUS APOPLECTIC. PARALIZIE.

GU s. (MED.) podagră, (Transilv.) șui, (înv.) podalghie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gútă (gúte), s. f.1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulațiilor. Lat. gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom.Der. gutos, adj. (care are gută).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gútă, s.f. – (med.) Apoplexie, paralizie, dambla: „Du-te-n sărăcie, mută, / C-or muri boii de gută” (Bilțiu, 2006: 75). – Lat. gutta „picătură, lacrimă; bucățică” (Scriban; Pușcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA).

gútă, s.f. – (med.) Apoplexie, paralizie, dambla. – Lat. gutta „picătură”, cf. ucr. gota „paralizie” (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Guț/a, -an, -ă, -ilă, -iul, -oiu, -uc, -ul, -ulescu, -uman v. Neg E 1 – 7.

Guță v. Gheorghie IV A 13 și Grigorie II 7.

Intrare: gută (boală)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gu
  • guta
plural
  • gute
  • gutele
genitiv-dativ singular
  • gute
  • gutei
plural
  • gute
  • gutelor
vocativ singular
plural
Intrare: gută (fir)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gu
  • guta
plural
  • gute
  • gutele
genitiv-dativ singular
  • gute
  • gutei
plural
  • gute
  • gutelor
vocativ singular
plural
Intrare: gută (picătură)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gu
  • guta
plural
  • gute
  • gutele
genitiv-dativ singular
  • gute
  • gutei
plural
  • gute
  • gutelor
vocativ singular
plural
gutu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Guța
Guța nume propriu
nume propriu (I3)
  • Guța
Intrare: Guță
Guță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Guță
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gu, gutesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acest călugăr era culcat în pat, fiind bolnav de mulți ani de gută. BOLINTINEANU, O. 293. DLRLC
  • 2. regional Ictus apoplectic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A lovi pe cineva guta. DLRLC
etimologie:

gu, gutesubstantiv feminin

  • 1. Fir subțire din material plastic, de care se leagă cârligul undiței. DEX '09 DN
etimologie:

gu, gutesubstantiv feminin

  • 1. farmacie; farmacologie Picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon. DN
  • 2. Ornament în formă de picătură de lichid a antablamentului ordinului doric. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.