2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUNOÍRE, gunoiri, s. f. Gunoit1. – V. gunoi2.

GUNOÍRE, gunoiri, s. f. Gunoit1. – V. gunoi2.

gunoire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: gunoi2] Îngrășare a pământului cu gunoi1 (3) Si: gunoit1.

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.

gunoi2 [At: ANON. CAR. / V: ~a / Pzi: ~esc / E: gunoi1] 1 vt A îngrășa pământul cu gunoi1 (3). 2-3 vtr (D. păsări) A(-și) depune excrementele (murdărind ceva). 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă etc.) Cf: a putrezi. 5 vt (Fam; fig; c. i. oameni) A face să slăbească, supunându-l la munci grele, tortură, persecuție etc.

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pămîntul cu gunoi. (Atestat în forma regională gunoiet) S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. 2. Tranz. (Despre păsări) A murdări ceva prin depunerea excrementelor. [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Il lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A se istovi, a se jigări, a se usca. [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. id. ib. I 305. – Variantă: (regional) gunoiá, gunoiez, vb. I.

A GUNOÍ ~iésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrășa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaț. /Din gunoi

gunoĭésc v. tr. (vsl. sîrb. gnoiti, rus. gnoitĭ). Murdăresc cu gunoĭ. Îngraș pămîntu cu gunoĭ. – Și îngunoĭesc (Munt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gunoíre s. f., g.-d. art. gunoírii; pl. gunoíri

gunoíre s. f., g.-d. art. gunoírii; pl. gunoíri

gunoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 să gunoiáscă

gunoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. gunoiáscă

gunoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, conj. gunoiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUNOÍRE s. (AGRIC.) gunoit. (~ solului înainte de semănat.)

GUNOIRE s. (AGRIC.) gunoit. (~ solului înainte de semănat.)

Intrare: gunoire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoire
  • gunoirea
plural
  • gunoiri
  • gunoirile
genitiv-dativ singular
  • gunoiri
  • gunoirii
plural
  • gunoiri
  • gunoirilor
vocativ singular
plural
Intrare: gunoi (verb)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunoi
  • gunoire
  • gunoit
  • gunoitu‑
  • gunoind
  • gunoindu‑
singular plural
  • gunoiește
  • gunoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunoiesc
(să)
  • gunoiesc
  • gunoiam
  • gunoii
  • gunoisem
a II-a (tu)
  • gunoiești
(să)
  • gunoiești
  • gunoiai
  • gunoiși
  • gunoiseși
a III-a (el, ea)
  • gunoiește
(să)
  • gunoiască
  • gunoia
  • gunoi
  • gunoise
plural I (noi)
  • gunoim
(să)
  • gunoim
  • gunoiam
  • gunoirăm
  • gunoiserăm
  • gunoisem
a II-a (voi)
  • gunoiți
(să)
  • gunoiți
  • gunoiați
  • gunoirăți
  • gunoiserăți
  • gunoiseți
a III-a (ei, ele)
  • gunoiesc
(să)
  • gunoiască
  • gunoiau
  • gunoi
  • gunoiseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunoia
  • gunoiere
  • gunoiat
  • gunoiatu‑
  • gunoiind
  • gunoiindu‑
singular plural
  • gunoia
  • gunoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunoiez
(să)
  • gunoiez
  • gunoiam
  • gunoiai
  • gunoiasem
a II-a (tu)
  • gunoiezi
(să)
  • gunoiezi
  • gunoiai
  • gunoiași
  • gunoiaseși
a III-a (el, ea)
  • gunoia
(să)
  • gunoieze
  • gunoia
  • gunoie
  • gunoiase
plural I (noi)
  • gunoiem
(să)
  • gunoiem
  • gunoiam
  • gunoiarăm
  • gunoiaserăm
  • gunoiasem
a II-a (voi)
  • gunoiați
(să)
  • gunoiați
  • gunoiați
  • gunoiarăți
  • gunoiaserăți
  • gunoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • gunoia
(să)
  • gunoieze
  • gunoiau
  • gunoia
  • gunoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gunoire

etimologie:

gunoi (vb.) gunoia

  • 1. tranzitiv A îngrășa pământul cu gunoi (2.).
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271.
      surse: DLRLC
    • comentariu Atestat și în forma regională gunoiet.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv unipersonal (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva).
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Îl lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: slăbi 3 exemple
    exemple
    • [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61.
      surse: DLRLC
    • O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271.
      surse: DLRLC
    • Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. CARAGIALE, O. I 305.
      surse: DLRLC

etimologie: