8 definiții pentru gunoit (s.n.) gunoiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUNOÍT1 s. n. Faptul de a (se) gunoi2; gunoire. – V. gunoi2.

GUNOÍT1 s. n. Faptul de a (se) gunoi2; gunoire. – V. gunoi2.

gunoit1 sn [At: I. IONESCU, D. 271 / V: ~iat / Pl: ~uri / E: gunoi2] Gunoire.

GUNOÍT1 s. n. Faptul de a gunoi; îngrășare a pămîntului cu gunoi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GUNOIT s. (AGRIC.) gunoire. (~ solului după recoltare.)

Intrare: gunoit (s.n.)
gunoit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoit
  • gunoitul
  • gunoitu‑
plural
  • gunoituri
  • gunoiturile
genitiv-dativ singular
  • gunoit
  • gunoitului
plural
  • gunoituri
  • gunoiturilor
vocativ singular
plural
gunoiat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoiat
  • gunoiatul
  • gunoiatu‑
plural
  • gunoiaturi
  • gunoiaturile
genitiv-dativ singular
  • gunoiat
  • gunoiatului
plural
  • gunoiaturi
  • gunoiaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gunoit (s.n.) gunoiat

etimologie: