4 intrări
21 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gunoi2 [At: ANON. CAR. / V: ~a / Pzi: ~esc / E: gunoi1] 1 vt A îngrășa pământul cu gunoi1 (3). 2-3 vtr (D. păsări) A(-și) depune excrementele (murdărind ceva). 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă etc.) Cf: a putrezi. 5 vt (Fam; fig; c. i. oameni) A face să slăbească, supunându-l la munci grele, tortură, persecuție etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gunoia v vz gunoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gunoier, ~ă [At: STANCU, D. 307 / P: ~no-ier / Pl: ~i, ~e / E: gunoi1+ -er] 1 smf Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 (1) depozitat în curți și pe străzi. 2 sn (Reg) Grămadă de gunoi1 (3) scos din grajd.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pămîntul cu gunoi. (Atestat în forma regională gunoiet) S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. 2. Tranz. (Despre păsări) A murdări ceva prin depunerea excrementelor. [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Il lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A se istovi, a se jigări, a se usca. [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. id. ib. I 305. – Variantă: (regional) gunoiá, gunoiez, vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNOIÁ vb. I v. gunoi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GUNOIÉR, gunoieri, s. m. Salariat al unei întreprinderi de salubritate, care ridică gunoiul depozitat în curți și pe străzi. Veniră pînă și cerșetorii din pragul bisericilor, gunoierii din tîrgul vitelor. CAMILAR, N. II 84. Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gunoierului. STANCU, D. 372. Se încolonează și gunoierii și se duc la clubul muncitorilor. PAS, Z. IV 151.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A GUNOÍ ~iésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrășa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaț. /Din gunoi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GUNOIÉR ~i m. Lucrător care scoate gunoiul depozitat în curți și pe străzi. /gunoi + suf. ~er
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gunoì v. a îngrășa cu gunoiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gunoier m. cel ce strânge gunoiul din curți sau din strade.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gunoĭér m. Om care strînge gunoĭu din curțĭ și de pe strade.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gunoĭésc v. tr. (vsl. sîrb. gnoiti, rus. gnoitĭ). Murdăresc cu gunoĭ. Îngraș pămîntu cu gunoĭ. – Și îngunoĭesc (Munt.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gunoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, imperf. 3 sg. gunoia; conj. prez. 3 să gunoiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gunoier s. m., pl. gunoieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gunoieră s. f., g.-d. art. gunoierei; pl. gunoiere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gunoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. gunoiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gunoiér s. m. (sil. -ier), pl. gunoiéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gunoiéră s. f. (sil. -ie-), g.-d. art. gunoiérei; pl. gunoiére
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gunoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, conj. gunoiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT211) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: -ier
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
gunoier, gunoierisubstantiv masculin gunoieră, gunoieresubstantiv feminin
- 1. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul (1.) depozitat în curți și pe străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Veniră pînă și cerșetorii din pragul bisericilor, gunoierii din tîrgul vitelor. CAMILAR, N. II 84. DLRLC
- Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gunoierului. STANCU, D. 372. DLRLC
- Se încolonează și gunoierii și se duc la clubul muncitorilor. PAS, Z. IV 151. DLRLC
-
etimologie:
- Gunoi (1.) + sufix -ar. DEX '09 DEX '98
gunoi, gunoiescverb
-
- S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. DLRLC
- comentariu Atestat și în forma regională gunoiet. DLRLC
-
- 2. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). DEX '09 DLRLC
- [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Îl lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. DLRLC
-
- 3. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). DEX '09 DLRLCsinonime: slăbi
- [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. DLRLC
- O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. DLRLC
- Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. CARAGIALE, O. I 305. DLRLC
-
etimologie:
- gunoi (1.) DEX '09