4 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi1 (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi1.

GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.

GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi1 + suf. -ar.

gunoi2 [At: ANON. CAR. / V: ~a / Pzi: ~esc / E: gunoi1] 1 vt A îngrășa pământul cu gunoi1 (3). 2-3 vtr (D. păsări) A(-și) depune excrementele (murdărind ceva). 4 vr (Pop; fig; d. oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă etc.) Cf: a putrezi. 5 vt (Fam; fig; c. i. oameni) A face să slăbească, supunându-l la munci grele, tortură, persecuție etc.

gunoier, ~ă [At: STANCU, D. 307 / P: ~no-ier / Pl: ~i, ~e / E: gunoi1+ -er] 1 smf Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul1 (1) depozitat în curți și pe străzi. 2 sn (Reg) Grămadă de gunoi1 (3) scos din grajd.

GUNOÍ2, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pămîntul cu gunoi. (Atestat în forma regională gunoiet) S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. 2. Tranz. (Despre păsări) A murdări ceva prin depunerea excrementelor. [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Il lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. 3. Refl. Fig. (Despre persoane) A se istovi, a se jigări, a se usca. [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. id. ib. I 305. – Variantă: (regional) gunoiá, gunoiez, vb. I.

GUNOIÉR, gunoieri, s. m. Salariat al unei întreprinderi de salubritate, care ridică gunoiul depozitat în curți și pe străzi. Veniră pînă și cerșetorii din pragul bisericilor, gunoierii din tîrgul vitelor. CAMILAR, N. II 84. Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gunoierului. STANCU, D. 372. Se încolonează și gunoierii și se duc la clubul muncitorilor. PAS, Z. IV 151.

A GUNOÍ ~iésc tranz. 1) (pământ cultivat) A îngrășa cu gunoi de grajd. 2) (despre păsări) A murdări cu găinaț. /Din gunoi

GUNOIÉR ~i m. Lucrător care scoate gunoiul depozitat în curți și pe străzi. /gunoi + suf. ~er

gunoier m. cel ce strânge gunoiul din curți sau din strade.

gunoĭér m. Om care strînge gunoĭu din curțĭ și de pe strade.

gunoĭésc v. tr. (vsl. sîrb. gnoiti, rus. gnoitĭ). Murdăresc cu gunoĭ. Îngraș pămîntu cu gunoĭ. – Și îngunoĭesc (Munt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gunoi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, imperf. 3 sg. gunoia; conj. prez. 3 să gunoiască

gunoie s. f., g.-d. art. gunoierei; pl. gunoiere

gunoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiésc, imperf. 3 sg. gunoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. gunoiáscă

gunoiér s. m. (sil. -ier), pl. gunoiéri

gunoiéră s. f. (sil. -ie-), g.-d. art. gunoiérei; pl. gunoiére

gunoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gunoiesc, conj. gunoiască)

Intrare: gunoiere
gunoiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoiere
  • gunoierea
plural
  • gunoieri
  • gunoierile
genitiv-dativ singular
  • gunoieri
  • gunoierii
plural
  • gunoieri
  • gunoierilor
vocativ singular
plural
Intrare: gunoi (verb)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunoi
  • gunoire
  • gunoit
  • gunoitu‑
  • gunoind
  • gunoindu‑
singular plural
  • gunoiește
  • gunoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunoiesc
(să)
  • gunoiesc
  • gunoiam
  • gunoii
  • gunoisem
a II-a (tu)
  • gunoiești
(să)
  • gunoiești
  • gunoiai
  • gunoiși
  • gunoiseși
a III-a (el, ea)
  • gunoiește
(să)
  • gunoiască
  • gunoia
  • gunoi
  • gunoise
plural I (noi)
  • gunoim
(să)
  • gunoim
  • gunoiam
  • gunoirăm
  • gunoiserăm
  • gunoisem
a II-a (voi)
  • gunoiți
(să)
  • gunoiți
  • gunoiați
  • gunoirăți
  • gunoiserăți
  • gunoiseți
a III-a (ei, ele)
  • gunoiesc
(să)
  • gunoiască
  • gunoiau
  • gunoi
  • gunoiseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gunoia
  • gunoiere
  • gunoiat
  • gunoiatu‑
  • gunoiind
  • gunoiindu‑
singular plural
  • gunoia
  • gunoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gunoiez
(să)
  • gunoiez
  • gunoiam
  • gunoiai
  • gunoiasem
a II-a (tu)
  • gunoiezi
(să)
  • gunoiezi
  • gunoiai
  • gunoiași
  • gunoiaseși
a III-a (el, ea)
  • gunoia
(să)
  • gunoieze
  • gunoia
  • gunoie
  • gunoiase
plural I (noi)
  • gunoiem
(să)
  • gunoiem
  • gunoiam
  • gunoiarăm
  • gunoiaserăm
  • gunoiasem
a II-a (voi)
  • gunoiați
(să)
  • gunoiați
  • gunoiați
  • gunoiarăți
  • gunoiaserăți
  • gunoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • gunoia
(să)
  • gunoieze
  • gunoiau
  • gunoia
  • gunoiaseră
Intrare: gunoier
  • silabație: -ier info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoier
  • gunoierul
  • gunoieru‑
plural
  • gunoieri
  • gunoierii
genitiv-dativ singular
  • gunoier
  • gunoierului
plural
  • gunoieri
  • gunoierilor
vocativ singular
  • gunoierule
  • gunoiere
plural
  • gunoierilor
Intrare: gunoieră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gunoie
  • gunoiera
plural
  • gunoiere
  • gunoierele
genitiv-dativ singular
  • gunoiere
  • gunoierei
plural
  • gunoiere
  • gunoierelor
vocativ singular
  • gunoie
  • gunoiero
plural
  • gunoierelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gunoier, gunoierisubstantiv masculin
gunoie, gunoieresubstantiv feminin

  • 1. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul (1.) depozitat în curți și pe străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Veniră pînă și cerșetorii din pragul bisericilor, gunoierii din tîrgul vitelor. CAMILAR, N. II 84. DLRLC
    • format_quote Lui Ispas Capră i-a rămas în minte lămurirea gunoierului. STANCU, D. 372. DLRLC
    • format_quote Se încolonează și gunoierii și se duc la clubul muncitorilor. PAS, Z. IV 151. DLRLC
etimologie:

gunoi, gunoiescverb

  • 1. tranzitiv A îngrășa pământul cu gunoi (2.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote S-au apucat și ei de gunoiet ogoarele lor. I. IONESCU, D. 271. DLRLC
    • comentariu Atestat și în forma regională gunoiet. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv unipersonal (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Pupăza] gunoindu-și cuibul din nărav și lene, Îl lăsă și merse iar în altă parte. PANN, P. V. II 49. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). DEX '09 DLRLC
    sinonime: slăbi
    • format_quote [Zmeul] începu să ceară... mîncare mai multă că a slăbit de s-a gunoit. POPESCU, B. IV 61. DLRLC
    • format_quote O să te gunoiești de viu între pereții de sare umezi. CARAGIALE, O. I 271. DLRLC
    • format_quote Zăcea pe prispă la soare... d-abia se mai tîra... se gunoia, se istovea văzînd cu ochii. CARAGIALE, O. I 305. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.